Revista Catolica, 1903 (5. évfolyam, 1-16. szám)
1903-06-01 / 3. szám
REVISTA CATOLICÄ. 42 podoaba unui suflet bineeuvéntat cu darurile cele sfintitoare. Curn zice un s. Párinte, daca omul ar pute’se vazä cu ochii sei trupesci frumseata unui suflet impodobit cu darurile sfintitoare, ar’ uila pe sute de ani, mäncärile si beuturile, saturat simtindu-se de frumseata, ce i s'au arétat inaintea ochilor. Ce strälucire, ce mándrie! Si cum se poatä spune limba omeneascä aceasta podoabä a unui suflet inzéstrat cu darurile sfintitoare, cänd insumi Spiritul Sänt ne vorbeste in cuvinte de uimire, zicänd: »Oh! cat de frumos este un neam curat, in strälucirea virtutilor!» Oh ! suflet omenesc, cät esti tu de frumos in statul gratiei, cät esti de impodobit si prea- märit! »Ce este omul?« intreb eu, in stalul gratiei dumnezeesti? El este strugurul cel binecuventat, pe buciumul cel dätätor de viatä: Isus Christos, din care se nutreste. creste, infloreste, si aduce rodurile virtutilor, faptele célé bűne. Strugurul acesta aduce roadä, roadä bine coaptä, roadä pentru viata de veci, resplatä nepretuitä in Cer: asta e sufletul in statul gratiei. Ce lucru mare si sänt, se fiii strugur pe buciumul de viatä fäcä- tor: Isus Christos! »Ce este omul?« intreb iarä, in statul gratiei? El e ceva si mai mult! Dumnézeu, Spiritui, sárit Tau fäcut pdrta§ firei Dumnezeesti. (Ptr. 1, 4.) Sulletul lui au devenit aseminea Fäcätorului seu, in mod mai.presus de fire, s’au fäcut pärta§ in- susirilor Lui, s’au imbogätit cu toatä vistieria ce- reascä. Asa e, prin gratia sfintitoare sufletul s’au fäcut vrednic se-l priveascä pre Dumnezeu in eternitalea sa, se-l vazä fatä ’n fatä. E’re EI, pre Dumnezeul nemärginit de frumos, a-1 privi in lumina märirei Sale, si avendu-l pre El afi-in veci indestulit si fericit. Oh! suflet omenesc, cät de preamarit strälucesti tu, impodobit cu gratui sfintitoare! »Ce este omul?« in statul gratiei, mai intreb odatä. Si réspund, cä el este ceva si mai mult! Tu ai devenit fiul lui Domnezeu. o suflete! Isus Christes, cel intäi näscut al Tatälui te nu- meste pre tine de frate al Seu. Ca si el, ai si tu drept la mostenirea cereascä, si pentru tine sunä vorbele Mäntuitorului: »Eu me duc acolo, ca se ve pregätesc Voaué loc, ca unde sum eu, si voi sé fiti.« (Joan, 14, 3.) Si mai pe urina, vine Domnul si vorbeste: »au nu stiti, ca voi sunteti biserica lui D-zeu, si cä Spiritui sänt locuieste intru voi?« Sufletul omului in statul gratiei sfintitoare este biserica, este locuinta Spiritului Sänt! Cine va puté pricepe aceasta? Despre acest suflet se zice: »Jubirea lui Dumnezeu s’au versat in inimile noastre, prin Spriritui Sänt, ce ni s’au dat noué.« »Voi sunteti biserica Dumnezeului celui viu« zice Apostolul (II. Cor. 6, 16.) Ce vrednicie, ce märire ne- spusä pentru om, a fi locuinta aceluia, carele este insumi Dumnezeu, Jubirea Tatälui si a Fiu- lui, carele este Sfintitorul, impártitorul tuturor darurilor; a fi locuinta acelui Spirit S. carele s’au scoborlt preste ss. Apostoli in formä de limbi de foc, a acelui Spirit, carele s’au a.sezat in forrná de porumb preste Isus Christos, 1’au sfintit, si l’au trämis, se vesteascä Evangelia! Ce ínsamná, a fi biserica Spiritului Sänt cänd insusi Fiul lui D-zeu s’au fäcut om, au räbdat dureri, moarte, rumine si umilire, si au alergat preste munti si preste väi, prin spini sfäsietori, numai se afle oaia cea rätäcilä, §i se o faeä biserica Spiritului Sänt. Jatä v’am spus, J. A. ce este omul in statul gratiei dumnezeesti, v’am arétat, ce at i devenit atunci, cänd v’ati plecat capul la apa botezului, ce ati devenit, cu primirea vrednicä a s. taine a pocaintei; ce ati devenit in momentul, cänd dulcele Mäntuitor mai intäi s’au asjezat intru inimile voastre. Priviti, cum sträluceste in lumina credintei, aceasta bisericä a Spiritului Sänt, in- podobitä cu toate darurile ceresci, plinä de faptele virtutii, iluminatä cu cereasca luminä a gratiei sfintitoare! Acum insé vine intrebarea: sunteti voi mul- támitori pentru acest dar? Oh durere ! de si toti oamenii ar trebui se fie multamitori, nu numai ca nu sunt toti, ci unii par’cä n’au altceva de fäcut, decät a rupe aceste legäturi sfinte, ce le- au statorit bunul Dumnezeu, decät a alunga dela sine pre Spiritui Sänt, alergänd pe calea pecate- lor de moarte. Si aici se iveste o alta icoanä inaintea ochilor nostri. II. Se videm acum, I. A. »cr este omul« cu pé- cat de moarte in suflet? Ce se ve respund?
