Revista Catolica, 1903 (5. évfolyam, 1-16. szám)
1903-06-01 / 3. szám
REVISTA CATOLICA. 39 depuse in vistieria S. Sale Biserici, in conlra dusmanilor neamului oraenesc. Scurt si cuprinzelor. Asta-i sinleza isloricä a vietii ornenimei intregi. »Qui mecum non est, contra me est;« »qui mecum non colligit, dispergit,« zice Domnul. Asa sun tern si cu socializmul. Precum libertatea, egalitatea, frätie-, tatea, in intelesul lor genuin si sublim sunt doctrina creslinizmului: asa si socia1 1 5 lizmul, ca complecsul invetäturilor, a sis- temelor, a teoriilor si a aranjamentelor practice, ce sunt in stare a vindeca toate relele, ce bantuié societalea omeneascä numai in moslenirea läsalä noaué de Isus- Christos, in Creslinizm, escluziv numai in Creslinizm isi aflä 'esplicarea, aplicarea si dezlegarea definitiva. II. Fiind cä e vorbä de o idee, ce for- meazä bunul cornun al ornenimei, de sine urmeazä, cä toatä omenimea, in genere, si fit-care ora individual, ca persoanä sin- guraticä si privata, au dreptul de a se in- teresa de acest bun cornun, a-1 studia, a-1 cumpeni, a medita asupra-i, si a-1 vide pus in practica vietii. De aici se nas e inse si confuziunea, dupä proverbii!: »quot capita lot sensus.« Imi aduc aminle de un epizód foarte caracleristic in materia aceasta. In anul 1895 eram in Seghedin. Gu- vernul era ingrijat de agilatiunile socia- liste in tara. Ca toli liranii prosti si fu- duli, si oamenii ministerului de atunci, au cugelat, cä vor zugruma socializmul, arun- cänd in temnitä pre corifeii publicist! ai miscarii socialiste. I-au tras inaintea Cur- tilor cu jurati, i-au acuzat, i-au osändit. Dói dintre ei, unul mai tiner, un copil de lidan, cu putinä carte, si cel dintäi publicist al lor pe acea vreme, un anumit Pfeifer, tot lidan, au ajuns a fi inchisi cu mine in temnita de stat din Seghedin. Pot spune sincer, cä m’am bucurat de venirea lor, si mi-am propus a profita de socielatea acestor corifei socialisti, avend ocasiune de a studia, a cunoaste natura, scopul si mijloacele miscärii conduse de dinsíi. Foarte pulin am fost impreunä cu d. Pfeifer, dar destul, ca se-1 cunosc. Ne-am pus la discusiuni, la dispute, ca se aflu sistemul, directiunea, principi- ile lor. Ce sistem? ce directiuni? ce principii ? Cea. mai omplectä confuziune de idei, cei mai crassä. ignorantä in chestie de principii. Fraze goale, vorbe late, ín genere, färä ordine, fara sislem, fara un scop bine determinat. Asa, i-arn intrebat: ce este scopul final al dvoastre? — Fericirea proletarilor! Dar’ce va fi cu bogatii, cu burghezii, cu oamenii bine situati? j — Asia nu ne impoartä! noi voim fericirea proletariatului. Si in ce stä socializmul dvoastre? — Se dam locuintä, hranä si írnbra- cäminte proletarilor depossedati. Cum, pe ce cale? — Luänd dela cei ce au, si dänd celor ce nu au. Alätä tot. Dar’ cum rémane cu principiile constitutive ale societatii omenesti? 1 5 — Nu ne pasa de aceste chestii, noi voim pane pentru proletarii flämänzi! Ce idei avoti dvoasträ despre dreptul de proprietate, despre originea, despre es- tenziunea sau limitele aceslui drept, despre auctorilatea socialä. despre drepturile si datorintele oamenilor avizatí a träi impreunä? — Noi nu discutäm aceste lucruri, noi videm, cä unii flämänzesc, sunt goli, si sufer, iar’ altii se imbuibä in toate bu- nätätile, träiesc in belsug, pänä la risi- pire, asta-i o stare nesuferitä, si noi vrem sé reslurnäm aceste stäri nedrepte. Si asa mai departe, tot pe acest ca- lapod. Nu zic eu, cä toti matadorii socia- listilor sunt asa de ignoranti, de perplecsi
