Revista Catolica, 1903 (5. évfolyam, 1-16. szám)
1903-05-01 / 2. szám
revista catolicä 31 succes, de au trecut esamenele de laurea, »cum summa laude,« ?i astäz e Docior §i Preot. Cänd vor fi publicate aceste $ire, el va li deja in Lugoj, in diecesa sa. Pe timpul grevei generale am avut con- grese: congresul latin, §i congresul eleno-latin. Mainainte au fost congresul international isloric, carele n’au avut nimic special sau deo- sébit, decät cä arangiatorii liberali — sectari au voit a-i da un colorit anticatolic. Fapt e ca cei mai multi istorici catolici, de o eruditiune ?i auctoritate recunoseutä, n’au luat parte la con- gres, de si unii erau chiar in Roma, ocupati cu studlile lor adänci si serioase. Unii totusi au intervenit. Primarul Romei, Principele Colonna. in termini mai rezervált, ministrul Nasi in discurs serbätoresc au atins, §i s’au Incercat a desvolta idea despre »Universalitäten« Romei. Au constatat aceasta »Universalitate,« ca fapt, afirmänd isto- ria, cä Roma pägänä s’au prezentat cu idea universal a guvernuluí »puterii de stat« iarä Roma cre^tina s’au afirmat universalä prin »Papat,« sau mai precis prin unitatea credintei. Universalitatea färä de unitate e efemerä Pentru acea Roma pägänä, neavénd alt razim pentru unitate, decät pulerea guvernului, in proportie cu släbirea §i cu perderea acestei puteri au släbit ?i s’au perdül si insusi Imperiul roman. La aceasta au sue ces universalitätea Romei in idea Cre§tinätätii, intemeiatä in unitatea Catolicä, ce are ca bazä Papaiul, si asa universalitatea Romei se derivä din faptul, cä e re^edinta Papatului. Aceasta Universalitate a Roméi sé aratä de altfel ?i pe terenul sciintelor, fiind cä la Roma, in Vatican, peregrineazä nu numai toate natiu- nile lumei, ci §i invétatii din lumea intreagä, ca se conzulteze documentele bibliotecilor §i ale archivelor, se le foloseascä pentru istorie si pentru sciintä, si se studieze prototipurile, cap- de-operele de artä. in galerii si in muzee. fji in realitate, toti membrii savantului congres istorie, zilnic se resfirau prin bibliotecile §i prin archivele Vaticanului, ca in eie se conzulteze documentele mari si originale ale tuturor popoarelor creatine, Unii dintre membrii congresului istorie, sunt renumifi pentru scrierile lor hipercrilice | asupra crestinizmului. Intre cei d’inläi din felul acesta de savanti, este Adolf Harnack, Rectorul universitátii din Berlin, carele au sen's opul: »Esenta Crestinizmului.« ln acest op reduce evangeliile la frei, escludénd evangelia dela loan, iarä din cole trei admise, escludénd ori-ce element supranatural, si chiar divinitatea lui Isus Christos. Pe calea aceasta ajunge la nostima sa concluziune, cä toatä esenta crestinizmului se reduce la » Paternitäten lui Dumnezea fat(a de om.« Mi se pare cä nu gresesc, daca voi defini opul lui Harnack de »o criticä färä nici o critica,« cu toate cä aparenta aratä o eruditiune uimiloare, inse nu conclude la nimic. S’au constatat ca un fapt. cä nici Harnack, nici ceialalti rationalen renumiti, in sciintele istorice, n’au luat parte activä la desbateri, si mai mult au asistat ca ni^te spectatori. Cum sé esplicä aceasta ? Unii spun, cä nu erau indestu- liti cu programul säräcäcios, ce li s’au prezen- tat, altii sunt de pärere, cä au displäeut multora acea stäruintä suspectä a unor prea-guverna- mentalí, de a da congresului un aspect politic. Poate cä si acea i-au jignit, cä italianii au sec- vestrat, a?a zicänd, pentru sine, partile cele mai remarcabile ale discusiunilor. Cu un cuvént. congresf?tilor sträini li s’au impus impresia, cä congresul n’au fost international, ci italian, si anume o demonstratiune politicä pentru Casa de Savoia. Cu toate aceste, congressi?lii, voio?i au luat parte la toate banchetele oferite de Regele Victor Emanuel III. in Capitol, pe muntele Palatin, intre ruinele palatului Cesarilor, precum íjí la escursiunile prin provincia romanä numitä »Castelli Romani,« pe unde intre monumentele istorice dai de vinuri delicate, cari cuceresc gustui oamenilor, fie chiar savantii sciintelor istorice. Rationalistii sträini au crezut de cuviintä sé taeä in Roma cu hipercritiea lor. Dar’ s’au simtit. indemnatia incerca se dovedeascä, cä esiste o istorie a crestinizmului inse nu esistä o fdozop.e a crestinizmului. Nici un membru a! congresului n’au reflectat la espunerile fäcute, bine ?tiind cä filozófia crestinizmului. cea mai sublimä filozo- fie, au fost scrisa §i publicatä, cu veacuri mainainte, de talente estraordinare, ca S. fAugustin in opul »De civitate Dei,« §i Rossuet in »Discurs asupra istoriei universale.«
