Revista Catolica, 1903 (5. évfolyam, 1-16. szám)
1903-05-01 / 2. szám
30 REVISTA incetat comunicatiunea cu tramvaiuri si cu fiacre, si in Iocurile si pietele centrale se fäceau aglo- meratiuni de popor muncitor, cari amenintau cu vorba si cu fapte, siterorizau pre cei ce voiau se lucre. Spre garantarea libertätii muncei, orasul au fost implut de ostasi adusi din deosébitele gar- nizoane ale Italéi. Gavaleria ocupa pietele, §i cu sarjarea multfmei impredecau tumultele, iarä pe- destrasii päziau gurile ulitelor, ca asa multimile se nu se poatä aduna pe piete. Nu circulau alte cärute, dacát cele militare, §i cele cäle-va tramvaiuri erau conduse de garzii municipali si apérale de politislf si de gen- darmi. Indalä-ce s’au publicat greva generáld, hote- lurile, cari erau pline indesuite de sträini, au inceput a se goli, fiind cá sträinii n’au mai cute- zat a remáné in oras in mijlocul demoustratiuni- lor primejdioase, $i s’au dus prin diferitele orase ale Italiei, si erau silitt a-si duce bagajul in mänä sau pe spate, pänä la statiune, espunöndu- se la vorbele de batjocurä si de inzultá ale grevi^tílor. Obiect de criticä au fost faptul, cä de si s’au prevezut, cä greva devine generalä, regele s’au dus la petrecere in parcul séu din Gastel- Porziano, prezidentul consiliului de ministri, Zanar- delli, s’au dus la Brescia, iarä ministrul de interne, Giolitti au plecat in Piemont. Auzind apoi de proportiile primejdioase, ce au luat greva, iute s’au rentors tustrei, s’au interesat de lucrurile grave, §i numai decät au incetat greva general dupä acea au incetat sigreva tipografilor. Revenind óraiul la fizionomia sa regulatä toti se intrebau, cä ce anume sens au avut aceasta greva? Fost-au o comedie sau o tragedie? Pentru mine zic, cä si una §i alta. Cei ce au rernas desamägiti si inselati, au fost grevistii tipografí, cari voind a se reintoarce la locul lor, au gäsic locurile ocupate de alti muncitorl, cari au fost angajati in absenta lor, si cari nu erau inscrisi in societätile socialiste. 600 de persoane remaserä astfei färä de aplica- tfune. si-astäz ii blastemä pre aceia, cari i-au indus se facä greva. Realitatea e, cä confuziunea au fost numai aparentä, orasul nu §-au perdut viata sa de obiCATOLICÄ. cei. Toti isi vedeau de afacerile proprii. Däcä nu circulau cärutele, cu atät mai virtos circulau pedestrasii. Mai ales bisericile erau pline de cre- dinciosi, cari cu evlavie implineau datorintele lor religioase. In biserica noasträ, la S. Atanasie, s’au celebrat functiunile sr.cre in septämäna mare, si la sfiintele Pasti, cu deosebitä solemnitate. Biserica au fost indesuitä de sträini, mai ales la functiunile din Vinerea si Sämbäta Mare. Toti admirau frumusetele functiunilor noastre, si toti se preo- cupau de idea märeatä a »Uniunei-Bisericilor orientale.« Vezénd cä Papa sustine atätia alumnj .^i se ingrije^te, ca functiunile rituluT grecesc se se practizeze cu atätä punctualitate si esactitate, ln biserica proprie, Unirea bisericilor nu poate se intempine dificultäti neinvinse, in calea reali- zärii sale. Au fost tragedie pentru socialisti. Gapii lor erau divizati in päreri, care pro care contra grevei. Cei ce erau contra, isi motivau pärerea cu acea, cä greva generalä, sau cea partfala, nu poate dura timp mai indelungat, pentru cä lipsia o organizatiune tare si apoi lipsiau si mij- loacele materiale pentru prolungarea grevei. Au invins insé cei mai violenti, cari au voit se facä revistä preste puterile socialiste din Roma, cum au fäcut cu ultimele greve din Turin, din Milan si din Florenta. Giolitti foarte bine stía, cä greva nu poate se dureze indelungat, si asa au intervenit in mod serios, si cu bine, si cu réu, ca se inceteze situatia primejdioasä, cea ce i-au si su’ces. Hi aici e locul, se pun cuvént de laudä bi- nemeritatä, pentru Pärintii Benedictini, cari gu- nerneazä astäz colegiul s. Atanasian. Ei par a fi mai mult Bazilianí decät Benedictini, pentru mbirea cea mare, ce au pentru biserica noasträ orientalä. Cänlärile, limba, ceremoniile bisericei grecesti sunt atät de bine studiate §i practicate, incät nu se lasä a fi intrecuti de nici un insti- tut, nici la Résárií, nici la Apus. In anul acesta am avut pläcerea se asis- täm in 12 aprile la ordinarea intru preot a unui alumn romän On, D. Aron Lup?a. Dupä un morb greu, primejdios, ce au suferit in ianuarie a. c. ca prin minune s’au vindecat, s’au Insänetosat deplin, si s’au putut aplica la studii, cu atäta
