Revista Catolica, 1903 (5. évfolyam, 1-16. szám)
1903-09-01 / 10. szám
156 REVISTA CATOLICA. cetätenii borÄ, inveliti in mantii strälucite si doritori de aVb tine departe de plebea de jos, insä foarte nwärofi erau täranii veniti in orasul sfint de ziua ^astilor ?i muncitorii cimpului im- bräcati in pin*, groasä si päslorii naivi si uimiti. imbräcati in pei de caprä. Femeile nu lipsiau, insä numai tärancele, femeile din popor fi femeile lumesti cu rockii pestrite, cu párul fi sprincenele sulemenite, par- fumate cu nard, cu unghiile väpsite. cu gitul fi urechile impodobite cu salbe si cu scale. — Si asa o societate despretuiau cele nobile. Apói apäru Sinedriul: la mijlocul Anna, un bätrin cu fata de vultur, cu ochii uldurofi fi Caifa cu potcapul cu douá coarne si ifodul bä- tut cu petre scumpe, pe pept. In urrnä veneau fariserii: tlrlitorii, prefacindu-se obosi^i si tru- diti si poticnind cu din adinsul pe poteca pe- troasä; Insinqeratii, lovindu-fi fruntea si peptul cu petre; Incovoiatii, cu trupul girbovit, ca fi cum ar fi purtat pe umeri päcatele poporului in- treg. Portul lor posomorit fi gravitos, expresia de recealä crudä intipäritä pe fetele lor, fáceau contrast strigator cu chiotele multimei ce-i in- conjura. Cinna sä uita la toti cu dispretul omului, care apartinea la prímül popor al lumii; Antea cu mirare si neincredere. Fata ei linerä, pe care moartea-si intipärise icoana — fata ei mai ase- menea unei umbre decit unei fiinte vietuitoare — aträgeau asupra i privirile tulurora si lumea .'ä uita la dinsa cu familiaritate obrasnicä, infri- natá numai de soldatii, care inconjurau lectica. Ura si dispretul sträinului cuprindeau fi pe sär- mana bolnavä. Numai atunci Antea intelese, pentru ce acél popor voia moartea profetului, care propoväduia iubirea fi figura Nazarineanului ii apäru mai atragétoare fi mai frumoasä Sgomotul multimei sä fäcea tot mai pu- ternic; s’auzia urlete si flueräturi; apoi pentru o clipä sä fäcu liniste adincä, pe cind crestea mereu un tingänit de arme si sunetul pasilor greoi ai legionarilor. Multimea sä miscä, sä descbise, si ceata, care escorta pe condemnati trecu lingä lecticä. Inainte §i in lätun päsiau soldatii in pas ca- dentat; la mijloc sä vedeau trei cruci, care pä- reau. cä plutese in aer, fiind-cä oamenii, care le purtau, erau incovoiati sub povarä cea grea Intre cei trei, usor de inteles, nu era Nazari- neanul, doarä doi dintrin^ii aveau fata cu vitiul §i crima intipärilä pe ea, iar al treilea era un täran. care ducea crucea pentru un altul. Näzärineanul venia in urmä intre doi sol- dati. Acoperit cu o mantie ro$ie asvirlitä peste bainele lui, pe cap cu o coroanä de spini si sub spini curgeau ca märgele de coral, picaturi de singe. Palid, istovit, sä urca cu pas obosit, vinea in huiduirile poporului. adincit in gindurile sale, care treceau de lumea väzutjf, cu sufletul plin de o ertare universalä, care trecea märginile ertärii omenesti, absorbit de ideea etcrnitätii. liber de miseriile pämintesti ?i totu^i sfäsiat de durere, de nemärginita durere a universului. — Tu esti Adevérul — murmurä buzele tremurä- toare ale Anteei. Cortegiul sä oprise o clipä, fiind-cä soldatii isi deschideau cu greu drumul in mijlocul mul- timii §i Antea vedea pe Nazarinean la putini pasi depärtare, vedea vintul miscindu-i buclele pärului, vedea pe fata lui palidä §i diafanä reflexül ro?iu al mantiei. Multimea sä näpusti asupra lui, retinutä cu greu de soldati. Din toate partile sä vedeau brate ridicate, pumni strinsi, ochi esiti din orbite, dinti rinjiti, guri care blästämau. lar el, uitindu-se imprejur, pärea cä zice : — »Ce v’am fäcut?« — si ridicindu-^i ochii sä inchina. — Antea! Antea! — striga Cinna. Dinsa isi uitase boala, uitase, cä de mai multe zile nu sä mai misca, sä sculase intr’un avint de minie si de iubire si tremurind, cu ochii scäldati in lacrimi, aduna florile de pe lectica ei, florile. care o impodoblau si le imprästia la picioarele Nazarineanului. Pentru o clipä domni o mare täcere. Po- porul era uimit, väzind cum o nobilä romanä aducea omagiu unui condamnat. Si el intoarse o privire pe fata uscatä a Anteei si buzele lui sä mi^carä ca si cum o ar fi binecuvintat. Dinsa recäzu pe perinile leticei, pe cind sä simtia aeoperitä de un val de lu- minä, de bunätate, de milostivire, de sperantä; si din nou sopti : — Tu esti adevérul! lnir aceea condemnatul fusese tiriit inainte, pin' la locul, unde intr’o cräpäturä a stincei erau infipti trei pari, care trebuiau sä serveascä de temelie crucilor. Multimea le ascunse o clipä pri- virilor Anteei; insä locul supliciului era ridicat ?i ea il reväzu indatä cu fata palidä si cu co- roana de spini, pe cind incepeau pregätirile ré- stignirii. Mai intiiu furä inaltate crucile celor doi tälhari, apói a treia in capul cäreia fälfäia in j vint o bucatä de pergament cu cuvinte nedes- cifrabile. Soldatii desbräcaiä in mod grosolan pe Nazarinean si-1 intinserä pe Cruce, pe cind plebea striga injurind: — 0 rege al lui Israil, minlue-te, dacä poti; chiamä legiunile tale fi ingerii läi, sä te mintue ! — Insä un om de lingä Antea, imbräcat intr’o I hainä lungä de postav alb, isi stropi capul cu
