Revista Catolica, 1903 (5. évfolyam, 1-16. szám)
1903-09-01 / 10. szám
REVISTA CATOLICA 149 eile se incearcä, se fac in puterea principiilor puse de dinsalla dinsa se vor intoarce ori mai curind. ori mai*ärziu prin logica fireascä a evenimentelor. Tare numai prin auctoritatea ce va fti sä procure cuvintului propriu fi chiämatä a cäläuzi multimea in laboriosul pelegrinagiu spre binele absolut, scriitorul cel adevärat va fi mai departe decit vericine, de a nega ori ce auctoritate cuvintului altora, sau de a sdruncina fandamentele. credintei in Dumnezeu. El va fti a se feri de o potrivä si de credulitate fi de scepticism. Acordind o satisfactiune legitimä spiritului timpului, el se va sili din capul locului de a nu admite nimica färä a inedita cu maturitate toate imprejurärile precum si de a nu impune dogme färä a aräta doveziie, ast-fel incit nu numai creatiunile sale sä fie tol- de-auna fundate pe adevär, ci pe lingä aceastä sä mai tie fi espresiunea cea mai väditä a ade- värului. Apoi, considerind cä in lumea inteligen- telor un Robinson Crusoe ar fi un fenomen nu mai putin rar decit in lumea practicä si cä färä un acord oare care al eugetärilor provenit din j conlucrarea indivizilor si din respectui lor reci- proc, nu se poate dobindi unitatea edificiului ! ideal, el se va sili a nu socoti nici odatä con- [ vingerile fi conceptiunile confratilor säi, ba chiar \ va investiga cu scumpete ce ar putea afla bun de primit intr’insele, chiar acolo unde ele s'ar dovedi neadmisibile in fondul lor; si aceasta o va face nu numai cind va fi vorbä de seri i tori i de frunte a cäror reputatione este la adäpostul invidiei, ci fi in privinta spiritelor celor mai már- ginite si mai vulgare. Ori ce eroare are un punct de vedere care cel putin in parte se justifica, ori ce om, fie el chiar un Hotentot sau un Iro- cbez, poate sä stie ceva ce n’a fost in stare sä afle géniül cel mai maré, cäci o repetám, nimic nu este absolut intre oameni fi prin urmare nici adevärul, nici minciuna, nici talentul, nici nerozia. Mai pe sus de toate insä, scriitorul cel bún ; are sä fie si sä se arate religiös. Nernuritoru! Neroton pinä la elatea lui mai decrepita avea obiceiul de asi descoperi frunlea cea cäruntä ori de cite ori auzia pronuntindu-se sfintul nume al lui Dumnezeu si tot asemenea inteligentele cele mai sublime din toate secultJB par a fi fost mindre de a se putea umili inairaa aceluia a cärui märire o impärläsiau fi o r®resentau ina- intea oamenilor De aceea nu e "de mirat daeä nu numai in literalurä ci in toate artele, lucrä- rile cele mai admirabile sint o espresiune vie a vreunei cugetari religioase fi s’au produs tot- deauna in nifte secule de credintä : Arta fi ne- credinta sint douä lucruri cu tótul opusé fi era reservat numai unor spirite extravagante din ge- neratiunea noasträ, nefericita incercare de a le concilia. Ast-fel am väzut se es. pe Lord Byron ajungind uneori la un fel de sublimitate negativä care este de adseris numai puterei geniului fi vioiciunei pasiunei, insá sublimitatea aceasta fi-a luat toate ispiratiunile tocmai din acél creftinism pe care auctorul lui ChiIde Harold il combate necontenit fi-1 calcä in picioare. Sä ascultäm darä pe Tomaseo, unul din cei mai ilustri critici moderni: »Dacä scriitorul nu stie a mingäia du- »rerile noastre, a mentine deftepte speran- »tele noastre, a sgindari in sinul nostru acélé »afecte färä cari adevärul nu are nici punere nici viatá, ce fölös cá este el seriitor ? »Dar spre a face toate aceste, el catä sä se »inalte la acélé invetáturi cári singure pót »reconduce arta la scopul ce a perdut din »vedere, catä sä intruneascä stiinta variatä »ce orneazä mintea, cu intelepciunea cea »blindä a adevärului, sä intruneascä täria »neclintitä a spiritului cu mlädierea carac- »terului. Aceste calitäti depind de religiune »mai múlt decit de ori ce altä putere si »vorbind astfei nu ne este fricä de räs- »punsul ce opun nifte flecari acélóra cari »vorbesc de religiune: Prejudecäti!— Ar fi »bine a aminti cä esistä fi o prejudecatä a »scepticismului, o superstitiune a filosofiei »un fanatism al incredulitätii, o ipocrizie a »ateismului. Dar au trecut timpurile cind fie »care omulet de curind inseris in numärul »celebritätilor zilei, aducea despretul simti- »mintelor religioase ca singurul titlu al säu »de märire. Religiunea sporefte amorul ln »infinit, dä inteligentei putere, demnitate fi »rectitudine, intinde cimpiile meditatiunii, »inaltä eugetärile, curätä afectiunile«.
