Revista Catolica, 1903 (5. évfolyam, 1-16. szám)

1903-09-01 / 10. szám

SocietBia secolului al XIX aralä prin su- ferintele caW o bintue si prin pericolele cári o amenintä, citMde imperioasä este necesitatea cre- dintei si pare' cä vrea sä ofere crestinismului cea mai strälucitä din toate ocasiunile spre a dovedi cum cä misiunea lui incä nu s’a isprävit §i sorgintele lui de inspiratiune nu sint inca secate. Nici odatä decind e lutnea nu s’a väzut scepticismul ajungind la un asa grad de inten- sitate si de respindire. A^eismul i-fi materiálisaiul s’au ridicat la rangul de sisteme si mäturä din zi ln zi ori ce rämä^itä de religiune positivä nu numai la cre^tini ci si la Evrei si la Turci, incit la ori ce intrunire de oameni citusi de culti ai sä te sfie?li de a rosti insumi numele lui Dum- nezeu. Spiritui de neatirnare $i de insubordina- tiune, mutabilitatea legilor si lipsa lor de credit, inmultirea pläcerilor si a trebuintelor, coruperea moravurilor, enorma desvoltare a capitalului, grämädirea lucrälorilor ln citeva centruri colosaié de industrie, au facul a se släbi ori ce le- gäturä de f'amilie in modul cel mai späimintätor. In viata politicä nu mai existä nici o credintä, s’au incercat loate formele de guvern si toate si-au perdut prestigiul, revolutiunile se succed orbeste, una dupä alia, ca un ce natural si ca o trebuintä zilnicä, nici o institutiune nu se nflä care sä nu fie contra versatä, nici o clasä de oameni care sä nu fie in antagonism cu celelalte.

Si cu toate acestea alte fenotnene ne is- besc, cari aruncä ici ?i colo oare cari raze de luminä pe acest cadru intunecos: un fei de sinceritate ?i de zel al adevärului ce se strecoarä in elaboratiunile stientifice fji chiar in atacurile criticei, un spirit foarte pronuntat de emancipare a celor asupriti, de ajutoare a celor neputincio§i, dovadä invederatä de iubire nestinsä pentru oameni: in fine un simtimint mai inalt al demni- tätii omene§ti §i o nemai pomenitä operozitate nraterialä §i intelectualä, care tinde a imulti in- treprinderile cele mai indräznete §i a complecta imperiul speciei noastre asupra natúréi. Mintea uimitä ln ast-fel de privelisti atit de contrazicä150 R EVISTA

toare, se intreabä, dacä este aproape de a suna óra cea din unná pentru« omenire, sau dacä aceastä regeneratä printr’uif §ir de incercäri nemai pomenrte va isbuti de-a aseza tot edificiul social pe niste baze mai rationale, spulberind numai acele institutiuni cari erau o incarnatiune a abuzului si conservindu-se, perfectionindu-se si reapáiind limpezite de ori ce indoialä numai celelalte cari vor fi putut desfida naufragiul exa- menului. Dificil peste mäsurä si aproape impo- sibil este de a prevedea rezultatul crizei, insä un lucru numai se poate afirma cu incredere, si este, cä acest rezultat, ori care sä fie, implicä destinul inlregului gen omenese, cäci imultirea si rapiditatea mijloacelor de comunicatiune, im- prumutarea productelor §i a obiceiurilor, ase- mänarca de idei, de pasiuni §i de tendinte, face toate natiunile moderne mai mult sau mai putin solidare intre ele, si pregätesc peste tot globul o perioadä istoricä de concentrare, analoagä cu perioada de dispersiune care a preces.

Literalurn, ca espresiune suprema a euge- tärii, se resimte, precum este natural, de aceastä stare de lucruri. Pe de o parte scepticismul o pätrunde sub toate formele si cu toate conse- cinfele lui, iarä bunul gust tinde a se deprava, fácindu-se ministro aI neastimpärului universal, si umblind dupä noutätile cele mai desträbälate numai si numai pentru a exalta nervele. si a procura emotiuni noi la o generatiune imbätri- nitä de libertini intelectuali. Pe de alta parte ea se agatä de verice ii vine inainte spre a des- coperi niste orizonturi neesploatate si reculege de pretutindenea simbolurile efemere ale unei credinte subrede, lnsusindu-§i si chiar inaugu- rind toate aspiratiunile mai mult sau mai putin confuze si nestrunite pentru aceea poligenezä socialä pe care toti’o presimt. Insä toemai din aceste cauze literatura se aflä intr’o stare pre- carä si transitorie : ea tot asteaptä ca si socie- tatea din care emaneazä, formula cea nouä care o va rezuma, sclnteea cea nouä de viatä care o ya reinsufleti. G. L. F.

CATOLICA._________________=