Revista Catolica, 1903 (5. évfolyam, 1-16. szám)
1903-09-01 / 10. szám
148 REVISTA CATOLICA. un paradoxMefericit unde chiar terminii sínt falsificati, atBbuindu-se credintei ceea ce este a credulitati«si criticei ceea ce este a scepti- cismului. I Si intr’adevär credinta nu este alt-ceva decit o iubire aprinsä pentru adevärul, care ne dispune a-1 imbrati?a ori unde il gäsitn, este o lepädare märinimoasä de noi inline, prin care sintern gata a recunoaijte ignoranta §i släbiciunea noaslrä, este o stimä binevoitoare citre ceilalti oameni, care simlem inclinati a admite superio- ritatea §i sinceritatea lor. Ce se aflä darä degradant in toate acestea? Ar fi oare mai nobil a se apoteosa pe sine cu ori ce pret si a nu ve- dea la ceilalti decit numai ne?tiintä ?i räutate? Si ce erezämint putem pretinde pentru noi insine, dacä locuind, precum zice germanul, int’ro casä de sticlä, aruncäm cu petre asupra tre- cätorilor ? Asetnenea zicä-se pentru pretinsul antagonism intre credintä §i critica. Dacä este propriu al acesteia din urmä de a nu admite nimica färä motive §i färä reserve, credinta nu-i refuzä nici pe unele nici pe altele, fiind.cä ea proportioneazä consimtimintul säu cu credibilitatea oaineniior de unde a plecat oare care propunere §i invoacä chiar critica sä se pronunte de mai nainte asupra acestei credibilitäti, läsind-o sä controleze mai tärziu, intr’un mod sau intr’altul valoarea intrinseca a lucrurilor propuse. Ast-fel critica in loc de a combale credinta nu face decit a ilumina calea inaintea si in unna ei, §i viceversa cre^ dinta ascute eutitul criticei punind ratiunea noa- strä in indoialä despre rezultatele speculatiunilor proprii si propunindu-i alte teme nouä, provenite din sorginti sträine ?i menite a-i destepta aten- tiunea §i a läti sfera cercetärilor A§a fund lucrurile, noi putem zice cu drept cuvint cä credinta constitue intre deosebitele in- teligente un fei de asociatiune pentru concista adevärului. Rezultatul final este imultirea pute- rilor §i prin urmare imputinarea erorilor §i apro- pierea de tintä, insä nu stirpirea totalä a celor d’inliiu, nici deplina nemerire a céléi din urmä; fiind-cä luatä chiar in totalitatea ei, omenirea tot are släbieiunile §i rätäcirile sale, tot este supusä unei varietäti de imprejuräri, tot este märginitä in cercul pozitiunei sale relative in univers. Si precum inteligentele individuale färä povätuirea altora nu pot ajinge nici macar la acel punct de desvoltare cMre este proportional cu natura fie cäreia, asemenea nici inteligenta colectivä a speciei nu ajunge la scopul pentru care este destinata färä povätuirea unei ra^iuni mai inalte care sä fie inceput a o conduce chiar din leagän §i a o petrece pinä unde va isbuti viata ei, adecä pinä la nemurire. Ratiunea acea- stä mai ’naltä nu este altceva decit ratiunea Aceluia, care fiind tatä al natúréi omenesti prin creatiune, este §i tatä al desvoltärii acestei naturi prin a sa providentä, de la dinsul purcedem, printr’insul umbläm, citre dinsul mergem: nu- mele lui este alfa si omega tuluror, credinta intr’insul este formula ?i eomplementul celor- lalte credin^e. Fie-ne permis de a puné cu tótul afarä din cestiune aceastá credintä si de-a aban- dona catechetilor, teologilor si filosofilor ori ce cercetare ulterioara asupra motivelor ce o justifica si asupra modurilor ascunse si tätige prin care se manifesteazä se desvoltä in lume. Fie numai de ajuns a observa, cä inältimea insä?i a scopului spre care linde relatiunea dumneze- iascä, absorbind in toate timpurile gindirea oa- menilor de ori ce stare si grad de cullurá, a fost in mod neeesar mobilul cel mai puternic §i cél mai esclusiv al evolutiunilor, prin cári a trecut specia noasträ: prin urmare ori cári sä fie opi- niunile cuiva asupra acestui subiect, i va fi absolut peste putintä de a conta färä dinsul. Si chiar in timpul de fatä cind toate ideile si toate institutiunile fiind chemate la tribunalul criticei, oamenii aralä cä pun revelatiunea la indoialä mai mult decit ori cind, toate ideile cari frä- mintä omenirea ori cit de mare ar fi neastim- pärul cu care se studiazä §i se aplicä, ori cit de confuze ar fi modurile lor de infätiijare, ori cit de absurde ar fi adesea resultatele la care ajung, alt nimic nu sint decit ni§te variatiuni ale unei teme unice, niste esplicatiuni drepte sau strimbe ale vorbei ce ne anuntä acum douäzeci de secole, Sfintul Restignit al Calvariei. Reli- giunea crestinä o §iie prea bine, si rezimatä pe pronTisiunile fundatorului säu, ea a.?teaptä cu o räbdare ce o poate inspira numai constiinta imor- talitätii sale, resultatul ispitei la care este supusä, avind deplinä incredere, cä toate eite se pretind,
