Revista Catolica, 1903 (5. évfolyam, 1-16. szám)
1903-09-01 / 10. szám
REVISTA CATOLICA. 147 jertfe necontenite due cei din clerul catolic din Romania. — Toti ameapfä dele dinsii, .«ji La a lor soarte putini sewändesc! — Ba chiar multi ered si pe nedrept le imputeazä, nu stiu ce sco- puri misterioase, periculoase, abominabile!-—pe cänd ei nu fac nici un mister de greaua lor sarcina ! Insä ca si in alte lucruri a§a si aci: reu- tatea sä aratä prin asta, cä unul ln loc sä considere serios lucrurile cum sunt in realitate; vede ce nu esistä decät in a lui inchipuire, si ignoreazä cu din adinsul tot ce sare in ochii tuturora ! Numai in alt chip, aruneänd si altora praf in ochi pot adversarii nostri sä strige conti a propagandei misterioase a catolicismului in tara Romäneascä. Lor le este prea greu si nepläeut a apuea sapa de coadä §i a lucra in sudoarea fetei lor spre imbunätätirea .soartei tärii lor. Cantä sä in- venteze sciri §i noutäti care de care mai cu- rioase, mai sensationale si cu dinsele sperie ea cu niste rachete pe toti cei ce nuAunosc ade- värata stare a lucrurilor cari dcÄori nici nu-s in stare sá se informeze mai de »ioape despre adevärul curat. f Noi eredem cä cei ce striga contra catolicismului din Romania, spre a dovedi cä sunt huni patrioti, cäror rädicarea si imbunätätirea patriei le zace la inimä : in loc sä se distreze numai cu rachete imaginare; ar aduce mai mare folos patriei, de s’ar lua dupä pilda derülni ca^ tolic chiar din Romänia si ar lucra din toate puterile lor la salvarea atät temporalä cät si eternä a poporului roman. Asta-i misteriul cel mai mare al catolicismului : a eäuta de a face bine tuturor popoa- relor: fiecäruia dupä timpurile si trebuintele lui: docete omnes gentes, invätati toate neamurile, despre cele recerule pentru fericirea lor temporalä si eternä. Acest mister il poale cunoasce ori eine si ii este permis a urma aceea^i tacticä. Fiat. Dr. Romanus. Credintä, necredintä si literaturä. Credinta este penlri facultätilespiritului, ceea ce este telescopul pentru vedere, sau curentul electric pentru atingerea lucrurilor depärtate, fhnd-cä ea ne face sä posedäm mai multe cuno- §tirite, pe cari lipsa de mijloace sau de timp si imprejurärile defavorabile nu ne lasá a dobindi singuri si aslfel märeste capitalul nostru intelee- tual §i tntinde in ioate sensurile sfera noasträ de actiune, silindune a esi — spre a zice a§a — din noi inline, spre a cuceri alte lumi necu- noscute. Dar nici intr’un cerc cit de märginit, n'ar putea individui sä träiascä färä a crede; cäci nu numai cä nu putem inaugura desvol- tarea facultätilor noastre f'ärä ajutorul celoralalti si färä de-a ne räzima pe vorba lor, ci chiar si mai tärziu, la fie care intreprindere speculativa §i practicä avem trebuintä de a primi de la se- menii nostri o sumä de rezultate pregätite de din§ii, in acela§i mod in care primim locuinte'e noastre materiale de la architecti, mobilele de la timplari, hainele de la croitori §i pinea de la brutari. Seepticismul din contra, adecä dubiul si lipsa relativä a credintii reduce din ce in ce mai mult cercul ac ti vi tat ii imputinindu-i scopurile släbindu-i avintul miseärilor, punind pedeci la ori ce conlucrare si asociatiune de oameni §i aducindu-ne ast-fel la izolare, la egoism si la mizantrepie. Intr’adevär, omul care nu crede decit ceea ce vede cu ochii si pipäe cu minile sale, devine pozitivist si materialist, isi cautä satisfactiunea in petrecerile cele mai injositoare, rätäce^te in- coaci $i incolo dupä cum suflä vintul momentan al capritului, trece prin toate incercärile, de toate se desgustä, i§i timpeste sensibilitatea intäri- tind-o peste mäsurä spre a-si rafina pläcerile, §i in fine sä tirie ca un verme pinä la mor- mint, färä a läsa nimica din sine, care sä-i su- pravietuiaseä. Sä nu zicä cineva, cä credinta este o degradare pentru omul pätruns de simtimintul dem- nitätii sale §i cä ea tinde a inlätura cu desävär- sire critica, pe cind critica este menitä la rindul ei a sterge ori ce credintä. Acesta nu este decit
