Revista Catolica, 1903 (5. évfolyam, 1-16. szám)
1903-07-01 / 6. szám
REVISTA CATOLICÄ 93 Deputatul popular din Normandia dice cä in ultimul timp chestia despre sórta bétranilor invalidi intränd intr’o fasä nouä inaintea camerei din Paris, el se vede obligat a o urma de apröpe §i legat pe loc. Totusi nu uitä a desvolta inseris tema-í propusä. Putea-va ore, dice Bernire, lucrätorul sä ajungä la őre care liniste §i fericire, cätä vreme nu are un petec de päment, unde sä gäsescä adäpost sigur. el, sotia §i copiii lui ? unde sä pötä dice: asta e proprietatea si mostenirea mea; aci imi pot inchide porta $i usile mele, aci sunt cu ai mei a casä la mine? Rescumpärarea §i dobändirea proprietätii se impune in mod categoric pe terenul social. Autorul natúréi a dat tötä natura pe mäna si in serviciul némului omenesc: Ómenii sä nu se intelögä nici tnäcar la impär- tirea si pastrarea portiéi, ce le vine? Trebue, ca fericirea lucrätorului sä ia nascere cu viéta lui längä vatra proprietätii, in casa pärintösca: ca sa sit formeze in or! ce sens ceea ce am numi litnrghia familiarä, adäpostul contra bólelor trupesci si sufletesci. Alt orator mult aplaudat fu preotul Weinsteifer din Lausane. Sarcina lui era sä vorböscä despre idealul tinerimii. Idealul acesta unde-1 vei gäsi ? dice oratorul, adresändu-se la cei tineri. Atäti dintre oratorii eminenti dinainte l’au atins. 0 scim bine: ideálul tinerimii e Christos. Sä nu eredem, cä el este prea departe de noi, cum ar voi adversarii nostri, sä ne väre in cap. Ideálul nostru e intru noi de 19 sute de ani: el a fost cäläuzul §i impäciuitorul, crescétorul si mäntuitorul strämosilor nostri. 0 scim bine, cä du^manilor nostri le-ar conveni bine sä fäcä din noi nisce ömeni cu inimä micä, renegati; le-ar pläcea, cä din Cristos sä faeä numai mobilä vechie, bunä numai pentru fundul sacristiei! Noi cunöscem bine planurile lor: de aceea tinerii nu trebue sä se inspäiminte de greutäti! Färä luptä ar fi putut ore deveni tarí cei din Belgia? Trebue sä scötem pe Cristos cu invätäturile lui, sä-1 scoatem din sacristie, sä-1 scótem din Bisericä si sä-1 facem sä guverneze intre noi, in vieta dilnicä, in intrunirile si greutätile vietei nöstre. Iatä ideálul tinerimei curagióse. Dacä altii räspändesc cu atäta indräznelä inver^unatä greselile lor periculose, noi sä ne temem a deschide gura pentru a apéra ideile nóstre sigure §i vecinic adevérate? Altii sä aibä mai mult curaj pentru reu, decät noi pentru bine ? ! Dupä acésta se arätä ultimul orator: representantul lucrätorilor jurasieni §i dezvoaltä, parte §i ceteste, esplicänd unele planuri proiectate pentru imbunätätiri in asociatiunea lucrätorilor. El insistä mult asupra asoeiatiunii de cumpétare, antialcoolice, asupra préséi celei bune. Sindicatele catolice, sä-i-si ia la inimä diarele cele bune, sä formeze pe lucrätor pentru conferente, ca sä scie sä spuie si dänsul singur ce si unde-1 dóré. Frumos fu pasagiul in care oratorul reco- mandä ideea crestinä despre societate, expunänd in culori vii, cum Biserica ca,tolicä insä-si e prima societate international, in care gäsesc adäpost si alinare mumescä toti muritorii din töte timpurile, de la un colt pänä la celälalt al globului pämentesc 1 Ce impresie nu trebue sä-ti faeä atare adunare cu diferitele ei nuante §i cuvintäri de tot sóiul. Si töte aceste gänduri s’au desfä^urat inaintea mintii in timp de 3 öre numai. Renata fu minunatä, cäci töte erau bine aranjate. Im- presia fu adäncä, pentru cä altceva este, cänd cunosci pe cineva numai de departe, alt ceva, cänd il vedi inainte-ti vorbind §i intoväräsind vorba cu gesturi vii. Apoi intr’un moment vedi §i asculti representante din depärtate täri, cu esperientä vastä. adusä de peste hotare. Ne va fi, eredem, permis, dacä nu se dórim indatä, cei putin sä aruncäm gändul ca o sementä pentru viitor: cänd vom putea vedea si noi cei putin öre-care fei de intrunire de representantii poporului nostru, ocupati sérios de sörta §i lécurile potrivite de a tämädui relele, ce bäntue poporul de pelängä pölele Carpat;ilor ? Credem cä studiile si directivele, ce R. C. va binevoi sä le dea cu timpul, vor pregäti ca si poporul nostru sä se obicinuöscä cu idea intrunirilor. Nu trebue, cum adesea se face, sä credä, cä cei ce sunt mai tari §i stau mai bine de cät dinsul, sunt numai pentru a-i störce, si ceea ce mai are din vlaga vietei. Perfectiunea tuturor ömenilor e, ca cei mari si cei slabi sä se cunöscä §i sä se ajute mutual. De aceea §i sunt aruncati pe acela^i glob terestru. Omul nu este cum credea gre?it filosoful englez Hobbes, ca un lup pentru altii, (horno homini lupus!) omul e din firea lui soci- etar: In societate, in chip deosebit, ín societatea dupä ideálul crestin, omul isi atinge ultima-i perfectiune : sä nu abuseze si de acöstä bine- facere a natúréi lui, ca de őri ce element bún in sine. Deci ideia societätilor populare se o luám si noi serios la inimä. Si sä nu uitäm cä -»Oni- rea dä putere.« p. p. k>0<?>^§^=>§«<5>CK>
