Petőfi gyüjtemény - A sorozat / 6-os doboz
I 6 criitor, care in repetite ränduri a critisat aspru versurile lui Petőfi si de aceea era dusmánie j intre ei. Intr’o sara pe Hazucha, mergánd in Buda spre casä, deodatä l’a oprit in drum un om, in care el a recunoscut pe Petőfi, rugän- du-1 cä desi i-a fost dusman, acum sä-1 ajute ca oficial, sä scape in sträinätate, cä dela po- tolirea revolutiei rätäceste prin Lrä. Un prietin a lui Petőfi, cu numele Bathó Ferencz, care l’a ajutat pe Petőfi pe eänd era incä in miserie, dupä potolirea revolutiei a aflat adapost la Szendrei, socrul lui Petőfi. Intr’o zi o femeie din Hódmezővásárhely, in anul 1850,a venit la Szendrey, spunändu-i lui Bathó sä gräbeascä cu ea pänä la Hódmezővásárhely, cä acolo e un domn strain, care vo- ie*te sä vorbeascä cu el de urgentä. Copila care era cu femeia refpectivä, observänd pe pä- rete chipul lui Petőfi, instinctiv a esclamat: Vezi mama, chipul domnului dela női. Bathó, a plecat imediat cu femeia la Hódmezővásárhely fi acolo intr’o casä, a aflat pe un om, care intru atáta sämana cu Petőfi si atätea amänunte a ftiut sä spunä din via^a poetului si intimitati din via^a-i familiarä, incát insusi Bathó, a crezut cä individul respectiv e insusi Petőfi, I-a dat deci 20 fl. si i-o spus, cä Ín ziua urmätoare sä va intoarce cu Szendrey si dacä si acesta il va recunoaste de Petőfi, 11 vor ajuta cu báni sá scape in sträinätate. In altä zi, pecänd s’au rentors, cel strain a aflat cu cale a sä face neväzut. In ambele casuri avem de a face cu insä- lätori, cari folosindu-si asämänarea fisonomiei cu a lui Petőfi, inselau lumea si publicul eredül de pe atunci. Pela 1877, un anumit Manase a adus tara intreagä in fierbere. Spunea, cä a seäpat din Siberia dela muncä si silnicä, unde träieste si Petőfi cä el i-ar fi fost servitor. Luni intregi Manase a amägit lumea cu aceasta veste, mer- gänd din oras in oras, ospätat si omenit fiind pretutindenea pänä s’a dovedit cä a fost un farlatan. In timpurile mai recente sa sulevat o noauä legenda despre Petőfi — poate cea mai vero- similä dintre toate. In museul gimnasiului din Balázsfalva, sä pästreazä o cäpätänä, donatä de un doctor. In registrele museului, aceasta cäpätänä e inregi- stratä, ea si cäpätänä unui fruntas oficer ma- ghiar cäzut in lupta dela Fehéregyháza. Ani intregi studen^ii dela gimnasiul romä- nesc din Balázsfalva, de pe aceasta cäpätinä au studiat oasele craniului omenesc, pänä mai in anul trecut, cänd un nepot al medicului respectiv, deodatä a pasit in vileag cu svonul cä cäpätinä din chestiune e a lui Petőfi. Faptul a produs multä främäntare. »Societatea Petőfi« din Pesta si-a trimis secretariul la Balázsfalva. Registrele muzeului au fost cu grije cercetate, ba s’au facut incercäri sä „fure« cäpätinä din museu si intreagä presa din tarä a ventilat chestiunea pe lung fi larg. Dói profesori din Balázsfalva, au dus cäpätinä la Pesta. Oameni esper^i au esaminat-o. §i minunea minuni- lor, locul dintelui cumva e abnormal, intoemai cum a fost a lui Petőfi. Pe urmä chestia a amurit. E a lui Petőii ori ba cäpätinä aflätoare in museul gimnasiului din Balázsfalva a rämas lucru dubiu. Sigur e numai atäta, cä afirmativa cäpätinä a lui Petőfi sä pästreazä si azi la Balázsfalva ca o sfäntä reliovie si cä marele poet Petőfi a dispärut pe veci, de-apururi in aureola legen- delor, remänändu-i incununatä moartea. U N G A R I A Cum sá te $tiu numi?! | — A. Petőfi: Minek nevezze'ek. — j Cum sä te fftiu numi, In tainicul amurgul reverii, Pierdut in a privirii tale noapte, Vräjit de ochii täi ca douä stele — §i vä admir i-ii azi ca-’ntotdeauna, Iubiti luceferi, Ce rävarsati cu liecare razä Päraie de iubire infocatä, Ce-’n marea sufletului meu sä varsä, — Cum sä te §tiu numi ? ! Cum sä te stiu numi, Spre mine de-’ti arunci cu drag Privirea, — Acest porumb cuminte aeärui pene-’s Simbol de pace a inimii trudite, Ca tot ätätea ramuri de olivá — Inviorat simtindu-i adierea .7 Mai dulce si mai moale ca mätasa, Ca perna copilasului din leagän — Cum sä te stiu numi ? ! 5 Cum sä te stiu numi, Cänd imi gräiesti si dulcea trämurare A bländului täu vers sä-o audä In miez de iarnä pomii: Ar muguri si-ar infrunzi cu totii Crezänd, Cä a sosit frumoasa primävarä; Din somn spre nouä viatä desteptändu-i Un dulce cäntec de privighitoare — Cum sä te stiu numi ?! > Cum sä te stiu numi, Cänd búza mea se atinge De-a tale bűze intoemai ca rudinul, Si-’n särutäri sä-’nehiagä-a noastre inimi Ca ziua si cu noaptea’n zori senine, De-’mi uit de lume, $i uit si cursul vremii, Plutind in alte sferi necunoscute Sub farmecul etern al fericirii — Cum sä te stiu numi. J Cum sä te stiu numi, Tu dulce mamä-a fericirii mele, Si intruparea unui vis de aur, Mäiasträ zinä, In fata ta sä-opreste ’nchipuirea, Si rusinatä-si contenesfte sborul, Tu singurä comoarä a vietei mele, í £e-mi pretuesti mai mult decät o lume, Nevasta mea frumoasa si drägutä Cum sä te stiu numi ? ! 7 DIVERSE. Viafa unui briganti. Cu un trecut nu chiar de ränd se poate mändri un Angelo Frattarnolo din tinutul Foggia in Italia sudicä, care acum e de 64 ani, dintre cári mai mult de 40 i-a patrecut in temnitä. Acum a primit agratiare dela regele, fiindcä din cauza unui morb incurabil a trebuit internat intr’un spital. Si-a inceput viata ca pästor pe muntele Gargano, care e renumit pentru aparitia arhangelului Mihail, dar ln etate de 12 ani s’a urit de aceasta ocupa^iune si s’a inrolat intr’o bandä da briganti constä- tätoare din 200 membrii la i860. Aeeste bande pe vremea espeditiunei neapolitane a lui Garibaldi jucau un rol sami-politic in serviciul 1908 nr. 3. Bourbonilor si de aceea guvernul italian fi-a dat toatä silin^a sä-i nimiceascä. Frattarnolo insä nu a putut fi prins de cäträ jändarmi, ba mai mult, in urma faptului, cä a mäntuit dói so^i ránijá dinaintea acestora, cäpitanul bandei l’a denumit de fef al unei trupe constätätoare din vre-o 20 briganti. Nu peste mult insä deveni morbos si trebui sä se rentoarcä acasä la tatäl säu, care il in- duplecä sä se insinue de bunä voie la police. Sufletul lui era ingreunat cu mai multe omo- ruri fi dupä temnitä de trei ani deveni liber. La 1865 insä comise de nou mai multe crime isi impuscä pe cél mai intim prietin si in vremea aceea deveni un om atät de renumit, in- cät statul esmise un premiu de 200 lire pentru cel ce-1 va putea cästiga viu sau mort. Fü prins pe nou fi petrecü iaräsi 8 ani in temnitä dela Pallanzä (1867—1875). Dupä aceea iü inrolat ca ostaf pe timp de un an fi jumä- tate in Agnila. Aici dimpreunä cu un sot de al säu scäpä viafa alor doi prieteni, cari au fost atäcafi din partea alor doi ostasi pe cari i-a sträpuns numai decät. In 1879 ajun»e din nou acasä, dar aici fu atäcat odatä in camp de un dusman, care im- pufcä de douä asupra lui, el se lungi la pä- mänt iaeändu-se mort si cänd dusmanul se apropie de el sä se convingä despre rezultat, { acesta cu repejunea fulgerului säri in picioare §i cu o loviturä ifi trimise dusmanul pe ceea- laltä lume. Pentru aceasta faptä fezü pänä la 1866 in Modena. Ultima pedeapsä a primit-o fiindcä s’a amestecat impreunä cu fratele säu intr’un mare proces de omor, care s’a inceput cu omorirea alor 12 martori. Jäfuirea amintitä in acest proces s’a intäm- plat astfei, cä s’au imbräcat in vestminte de jändarmi pentru care faptä Frattarnolo de sigur ar fi fost spänzurat, dacä ar mai exista in Italia pedeapga de moarte. In temnitä de altcum a invätat atät de bine mäestria de pantofar, incát a fost denumit de invätätor in aceastä bransä pentru ceialalti robi. Dupä cum insufi märturiseste aceastä mäestrie a fost ideálul vietii sale, pe care bucuros ar continua-o, dacä nu ar fi cäzut la morbul, din care nu mai spereazä sä mai scape. Unica träsäturä nobilä a caracterului säu e aceea, cä din plata pri- mitä pentru lucrul säu din temnitä a ajutat si pe mama sa de 90 ani asa pe ränd cu o sumä mai mare decät 100 lire. Vestmintele impäratului german. Tema cea mai actualä a ziarelor engleze e impäratul Germaniei Wilhelm, despre care po- sibil in intreagä viata lui nu s’au scris atätea intime epizoade ca in timpul cät a petrecut in Anglia. Nu de mult se ocupau ziarele cu datina impäratului, de a-si cumpära pälärii, acum insä au venit la ordinea zilei vestmintele acestuia. Impäratului in drumul säu prin Anglia ii stätea la dispozitie un adevärat magazin de vestminte. Cu ocaziunea särbätorilor militare sä prezenta in uniforma regimentului de marinä, de cava- leri, ori de pedestrasi, iar la vänätori, escur- siuni, ori alte conveniri familiäre, in vestminte cu totul deosebite. Nu era zi, in care sä nu se prezinte in societátile aristocratice din Anglia cel putin in trei ränduri de vestminte. Germánul »Simplicissimus« a stiricit dela croitorul de curte al impäratului Wilhelm, cäte ränduri de vestminte si-a comandat acesta, de cänd a urcat trónul Germaniei. Dupä pärerea aceluia: de cänd existä impära^i in lume, nici unui nu a avut atätea vestminte, ca Wilhelm II. Nu peste mult ajunge recordul lumei intregi, cäci
