Jakó Zsigmond: Erdélyi okmánytár I. (1023-1300) (Magyar Országos Levéltár kiadványai, II. Forráskiadványok 26. Budapest, 1997)

CERCETAREA IZVORAELOR MEDIEVALE DIPLOMATICE ÎN TRANSILVANIA

conceptiilor devenite dominante în aceastà zona la sfírsitul secolului al XVIII-lea. Intelectualii care au îmbràtisat çi cauza emancipärii nationale, trecând peste barierele îngràditoare ale scrisului chirilic, s-au sträduit sä tina pasul cu evolutia §i în cercetarea istoricä. Cotitura decisiva în aceastä directie a fost fäcutä de greco-catolicul Gheorghe Sincai (1753—1816), prin faptul cä în locul genului cronicar de mai înainte, §i-a ales redactiunea în forma de anale, iar pentru completarea si verificarea izvoarelor narative a recurs la surse diplomatice. Pe línga studiile fäcute la Roma §i la Viena, lui Sincai i-au dat posibilitatea pentru efectuarea acestui lucru relatiile sale personale si de colaborare care 1-au légat de distinsii reprezentanti contemporani ai istoriografiei maghiare si säsesti. Pentru activitatea sa în culegerea si critica izvoarelor a avut o influentä hotäratoare colaborarea întretinutà cu istoricii Cornides, Kovachich si Katona. Cu sprijinul lor, evident, a avut accès la toate rezultatele colectiilor de izvoare din Ungaria si Transilvania. Incepând cu cercul lui Hevenesi si pana la Cornides, a reusit sä intre în anturajul celor mai avizati cercetätori, unde i s-a ivit ocazia de a face cunostintä cu metodele moderne si problemele actúale ale diplomaticii. Cu Cornides a intrat în legäturä la Viena, în 1780, lui Kovachich a fost cel mai apropiat colaborator începând din anul 1803, iar Katona István — probabil — a avut o înrâurire asupra planurilor lui Çincai prin opera sa monumentale, Historia critica. In activitatea de cercetare de bunä seamä i-au fost de folos si acele cunostinte personale pe care le-a fäcut în cei 14 ani petrecuti la curtea contilor Wass, la Taga si la Szinye, ca pedagog, respectiv, protejat al familiei, cäci prin ele a reusit sä cunoascä izvoare istorice din diverse arhive familiale pästrate cu cea mai mare grijä. Çincai a continuât toatä viata lui sä culeagä izvoarele în vederea scrierii istoriei întregului popor roman. Din dátele adúnate prin muncä asidua, el a întocmit douä colectii manuscrise. Prima o pomeneçte cu titlul Notata ex variis authoribus. Ea se compune din 27 de caiete (tomulus) si cuprinde texte extrase din diverse publicatii, copiate de el íntre 1775 §i 1780, la Roma çi la Viena. în privintà culegerii româneçti de izvoare diplomatice este mai importantä colectia care poartä titlul Rerum spectantium ad universam gentem Daco-Romanam seu Valachicam summaria collectio secundum ordinem chronologicum. Acest manuscris, în trei volume in-folio, este prima colectie de izvoare sistematizatä privitoare la istoria poporului román. lar Sincai este primul istoric román care în activitatea sa de adunare de date atribuie o importantä idéntica cu izvoarele narative diplomelor si mai ales celor inédite. în manuscrisul destinât completärii diplomatice la sinteza sa istoricä, intitulatä Hronica românilor, a inclus textul a 291 diplome médiévale, dintre care numai 38 au fost publícate în volume tipärite. întrucât el indica cu precizie la flecare text locul sursei, se poate constata cä cele 253 diplome inédite le-a copiât din diverse colectii manuscrise. Sursa lui principalä în aceastä privintà era colectia lui Cornides. Din ea a ales 164 de texte; probabil din copia fäcutä pentru amintitul institut de cercetäri istorice al lui Kovachich, copie pästratä astàzi în Biblioteca Nationalä Széchényi, la Budapesta. Dar nu este de neînchipuit nici o împrejurare în care, cu ajutorul contilor Wass, el ar fi avut accès la volumele de copii initiale care la vremea aceea se aflau încà în biblioteca din Pesta a familiei Teleki. A mai inclus în diplomatarul sàu: 28 de texte din Diplomatarium Hungáriáé — cumpäratä de Széchényi Ferenc în 1797 — si din alte colectii ale lui Kovachich, 15 din copule piaristului Koppi Károly (1744—1801), 12 din colectia de date a lui Fejér-