Jakó Zsigmond: Erdélyi okmánytár I. (1023-1300) (Magyar Országos Levéltár kiadványai, II. Forráskiadványok 26. Budapest, 1997)

CERCETAREA IZVORAELOR MEDIEVALE DIPLOMATICE ÎN TRANSILVANIA

si diplome médiévale, dar numai ca o preocupare tangentialá. Aceasta parte a activitátii lor de culegere si-a gásit locul ei definitív de pàstrare, dupa câteva decenii, ín Muzeul National Ardelean care a luat fiintá. Atmosfera generala nu era favorabilâ, deci, índeletnicirilor légate de monumentele scrisului medieval latinesc. In zadar a argumentât Kovachich Márton György (1744— 1821), ín cartea sa Institutio grammatophylacii publici pro Instituto Diplomático-Histórico inclyti regni Hungáriáé (Pestini 1792), planul unui institut national de cercetâri istorice care ar fi avut ca obiectiv principal depistarea si editarea izvoarelor în Ungaria si în Transilvania deopotrivà. In viziunea lui Kovachich persista redactarea unui „diplomatarium universale", ce ar fi înglobat integral matériáiul diplomatie al tàrii dinainte de Mohács. Din Transilvania, planul sàu a fost sprijinit activ de câtre episcopul Batthyány, de Aranka György si chiar de Teleki József. Kovachich a întreprins doua càlàtorii de cercetare în Transilvania pentru culegere de matériáié din arhivele de aici, dar în vremea aceea conditiile nu erau coapte pentru institutionalizarea cercetârii istorice. Astfel, planul sâu indicator de perspectiva nu a râmas decât o curiozitate în istoria stiintei. Cercetarea izvoarelor istorice era continuât! si la începutul secolului XIX, decenii de-a rándul neorganizat, prin eforturi persónate. Referitor la cele de mai sus v. JANCSÔ ELEMÉR: AZ Erdélyi Magyar Nyelvmívelő Társaság iratai. Bukarest 1955. — JAKÓ ZSIGMOND: Batthyány Ignác, a tudós és a tudományszervező. In: MKvSzle 107/1991. 353— 375. — WlNDISCH ÉVA: Kovachich Márton György és a magyar tudományszervezés első kísérletei. In: Sz 102/1968. 90—144. SZELESTEI N, LÁSZLÓ: Irodalom- és tudományszervezési törekvések a 18. századi Magyarországon. Budapest 1989. KEMÉNY JÓZSEF SI FONDAREA MUZEULUI NATIONAL ARDELEAN Dupa esuarea experimentelor promitátoare de la sfírsitul secolului al XVIII-lea urmeazá o perioadâ în care, ce-i drept, se ínmulteste numárul colectiilor maghiare de izvoare, mai modeste sau mai voluminoase, dar ín privinta transmiterii diplomelor médiévale numai colectiile adúnate de contele Kemény József (1795—1855), initiatorul din 1841 al Muzeului National Ardelean, si ale contelui Kemény Sámuel (fi861) pot fi considérate importante din punctul de vederé al istoriei stiintei. Cele doua colectii se deosebesc radical în ce priveste época lor de realizare, telul si continutul materialelor. Colectia lui Kemény Sámuel este un exemplu clasic al culegerilor de acte, freevent întâlnite la functionarii superiori guberniali din secolul al XVIIIlea. Realizatorul ei, contele Kemény Sámuel senior (11817), era presedintele Tabulei Regale din Transilvania. El a adunat, pentru uzul personal si pentru urmasi, ín primul rând acte oficíale referitoare la antecendentele problemelor guvernamentale mai importante din Transilvania, un material informatív util, primele sale piese datându-se de la sfarsitul secolului al XVII-lea. Kemény Sámuel junior — dupa toate semnele — a pástrat numai, dar n-a ímbogátit colectia tatálui sau. Pe langa considérente de ordin practic ale functionarului superior care a fost, Kemény Sámuel senior era animât însa în aleâtuirea colectiei si de interesül pentru istoria patriei.