Jakó Zsigmond: Erdélyi okmánytár I. (1023-1300) (Magyar Országos Levéltár kiadványai, II. Forráskiadványok 26. Budapest, 1997)
CERCETAREA IZVORAELOR MEDIEVALE DIPLOMATICE ÎN TRANSILVANIA
Un semn timpuriu al acestui interes rezidà în faptul cà — afiàndu-se la studii ín Europa Occidentalà — la Göttingen a luat legàtura cu profesorul Schlözer, considérât expert al regiunii noastre. Dar acest lucru este dovedit si de continutul celor doua colectii aie sale: Chartophylatium Transsilvanicum — în 40 de volume — si Grammatophylatium Transsilvanicum — în 22 de volume in-folio-, care contin, pe lângà copii de diplome medievale, o cantitate considerabilà si valoroasà de acta originale. Le-a procurât, probabil, datorità relatiilor sale cu personalitàti înalte si gratie demnitàtilor sale guberniale. Dar iau parvenit fragmente ràtàcite din matériáiul altor colectionari, anteriori sau contemporani. Astfel, în colectiile sale se gàsesc texte provenite din colectiile lui Bod Péter, Benkő József, Gyulafehérvári Dobó József (1735—1820), memorialistului Halmágyi István (1719—1785), ba si din colectia lui Cornides. Activitatea de colectionar a lui Kemény Sámuel a transmis cercetâtorilor de mai tîrziu textul a 408 diplome médiévale. Spre deosebire de cel anterior, colectia lui Kemény József a luat fiintà ca instrument de lucru al unui istorie „de profesie". Ea reprezintâ încununarea si încheierea perioadei manuscrise a culegerii maghiare de izvoare din Transilvania. Kemény a fructificat traditiile transilvane anterioare, a urmàrit constient sâ procure cât mai mult din matériáiul informatív al generatiilor permergâtoare. Textele provenite din colectia lui Huszti András (f 1755), Szilágyi Sámuel, Benkő József, Gyulafehérvári Dobó József, Fejérvári Károly (1743—1794), si chiar din culegerile lui Cornides si Kovachich sunt tôt atâtea dovezi cà Kemény cunostea temeinic tôt ce s-a întreprins înaintea sa ín cercetarea izvoarelor istorice ín Transilvania si Ungaria. Valoarea cu tótul specialà a colectiei sale o reprezintâ seria bogatâ a originalelor în care s-au conservât si au devenit accesibile cercetàrii mii de diplome, serisori §i alte acte cu începere din secolul al XIII-lea. Piesele acestea le-a procurât, în mai mica parte, din arhive familiale, iar majoritatea lor — din matériáiul arhivei principelui, care zâcea expusà pieirii la Alba Iulia. Contemporanii sâi 1-au considérât cel mai autorizat istorie al Transilvaniei, iar el chiar a pretins aceastà apreciere atât în patria sa mai restrânsâ, cât si din partea întregii stiinte maghiare. Ca istorie si colectionar deopotrivà s-a interesat de trecutul Transilvaniei, cu precàdere de evul ei mediu. Este foarte probabil cà terminarea, în 1817, a operei monumentale, Historia critica a lui Katona István §i planurile lui Kovachich, amintite mai sus, au constituit imboldurile tânàrului aristocrat de a alcàtui o colectie de izvoare istorice transilvane care prin dimensiunile ei sâ le depàçeascâ pe toate câte au fost adúnate mai dinainte. Pasiunile, pregàtirea, starea socialà si materialâ i-au si dat posibilitatea de a-çi realiza obiectivul. Poate si impresiile sale din Viena când functiona acolo n-au fàcut decât sà-i întâreascà intentiile. In orice caz, colectia sa de copii adúnate la Viena, intitulatà Collectanea diplomatico-historica rerum Hungaricarum et Transsilvanicarum, în 1822 numàra cel putin cinci volume. Iar dupa ce Fejér György (1766—1851) în 1825 a început, sub titlul Codex diplomáticas Hungáriáé ecclesiasticus ac civilis, sà publiée în volume tipàrite rezultatele colectiilor manuscrise aie actelor médiévale, colaboratorul lui transilvan cel mai prodigios în întreprinderea sa — ajunsâ, pânâ în 1844, la dimensiunea de 42 de volume — nici nu putea sà fie altcineva decât Kemény József. Din colectia sa, împàrtità dupa genuri de izvoare, dintr-un total de 12 000 originale si 367 volume de copii, aici oferim date cifrice numai referitoare la epoca dinainte de 1542
