Jakó Zsigmond: Erdélyi okmánytár I. (1023-1300) (Magyar Országos Levéltár kiadványai, II. Forráskiadványok 26. Budapest, 1997)
CERCETAREA IZVORAELOR MEDIEVALE DIPLOMATICE ÎN TRANSILVANIA
prin faptul cà victoria reforméi asupra vechii biserici, precum si puterea princiarà care a luat locut voievodatului, au despârtit, cu o cezurà puternicà, evolutia transilvanà în doua parti, ceea ce a marcat în mod hotârâtor si interesül societàtii fatà de istorie. Epoca premergâtoare reforméi si principatului, deoarece fatà de cunoasterea ei societatea nu era legatâ prin interese de ordin practic, nu se bucura de o atentie mai profunda pânà la aparitia istoriografiei stiintifice. COLECTII DE IZVOARE CULESE DE IEZUITI începuturile editiilor de izvoare transilvane de mai tîrziu pot fi socotite de la realizarea marilor colectii de copii întocmite de reprezentantii scolii iezuite de istoriografie. Matériáiul acestor colectii cuprinde întreg teritoriul Regatului Ungar medieval, deci si Transilvania, iar prin bogàtia lui a servit mai tîrziu drept bazà pentru activitatea de publicare de izvoare pentru cele trei popoare de aici. Scopul principal al acestei culegeri bine organízate era înflorirea istoriografiei ecleziastice din Ungaria, dar a profitat de ea întreaga cercetare istoricà. Activitatea a pornit pe la 1693, ca urmare a apelului Modus materiae conquirendae pro Annalïbus Ecclesiasticis regni Hungáriáé continuandis a pâtre Gábrielé Hevenesi compositus et typis datus lansat de monahul iezuit Hevenesi Gábor (1656— 1715). Patronajul activ venit din partea demnitarilor bisericesti §i de stat a deschis în fata cercetàtorilor iezuiti arhivele publiée, care pânà atunci fuseserà închise. Datorita acestor împrejuràri, într-un ràstimp relatív scurt, s-a înjghebat o colectie manuscrisà de izvoare în 140 de tomuri voluminoase. In depistarea izvoarelor transilvane, ajutorul cel mai de suflet al lui Hevenesi a fost un frate de ordin din Cluj, Bzensky Rudolf (1631—1715). Din culegerea ambelor sunt pàstrate câteva tomuri si în colectia de manuscrise a Bibliotecii Batthyaneum din Alba Iulia. Activitatea de culegere a precursorilor §i controlul critic al materialului adunat au fost continúate de doi istoriei din generatia mai tânàrà a iezuitilor maghiari: Kaprinai István (1714—1785) si Pray György (1723—1801). Drept rezultat al muncii lor, colectia iezuitâ — pe care Kaprinai singur a îmbogâtit-o cu 102 tomuri — ajunsese pânà la mijlocul secolului XVIII la 323 de tomuri. Acest material informational istorie, de o bogâtie de neînchipuit mai înainte urma sà fie éditât, spre folosul public, de càtre Kaprinai, în Analecta diplomatum regni Hungáriáé notis historico-criticis illustrata, dar din cauza dizolvârii ordinului sàu (1773) el n-a reuçit sâ-§i realizeze publicada. Sarcina a fost dusâ la bun sfârçit de un iezuit si mai tânâr, Katona István (1732— 1811). In cele 42 de volume ale colectiei Historia critica regum Hungáriáé apârute în anii 1779—1817, el a intentionat sa publiée cât mai multe din rezultatele datelor cuprinse în colectiile iezuite. Aceastà editie, de o dimensiune impunâtoare, a constituit de atunci si pânà azi baza solida de la care ar trebui sà porneascà orice initiativà stiintificà dacà ea se angajeazà sà publiée diplómele médiévale aie Ungariei. Colectia manuscrisà a istoricilor iezuiti este pàstratà la Biblioteca Universitàtii din Budapesta. Referitor la cele de mai sus v. HÓM AN BÁLINT: A forráskutatás és forráskritika. Budapest 1925. — Idem: Kishevesi Hevenesi Gábor, a magyar történeti forráskutatás első szervezője. Klebelsberg Emlékkönyv. Budapest 1925. 453—462. — HŐLVÉNYI GYÖRGY: A magyar jezsuita történetírók. In: MKvSzle 90/1974. 232—248.
