Jakó Zsigmond: A kolozsmonostori konvent jegyzőkönyvei, 1289–1556 I. kötet. 1289–1484 (Magyar Országos Levéltár kiadványai, II. Forráskiadványok 17. Budapest, 1990)
A KOLOZSMONOSTORI APÁTSÁG ÉS HITELESHELYI JEGYZŐKÖNYVEI A SZEKULARIZÁCIÓIG
rapoartelor (relatio) locurilor de adeverire in legáturá cu o asemenea poruncá au fost scrise pe versoul actelor. Texte de acest fel au ajuns doar in mod excepüonal in protocoale. Au fost rar consemnate in registre si scrisorile de hotárnicire (litterae reambulatoriae). Se pare cá signaturile unor documente importante, de obicei mai voluminoase si pástrate cu multa grijá, signaturi concepute la faja locului si denumite tot registrum (de ex. Nr. 65), au fost conservate in serii aparte, ceea ce a fácut inutilá consemnarea lor si in protocoale. Cu toate acestea, matériáiul protocoalelor e deosebit de variat. Fiecare populajie si fiecare páturá socialá din Transilvania medievalá este prezent ín textele cuprinse in registre cu grijile si necazurile sale. Putem citi ín ele despre vicisitudinile pricinuite de atacurile otomane, despre danii si pelerinaje pioase, despre silnicii, conflicte síngeroase si rápiri de fete, despre obiceiuri sociale, testamente, descintece, precum si despre problemele cotidiene ale agriculturii, cresterii animalelor, mestesugurilor, comertului, mineritului, ale lecuirilor, ale instruirii, dar mai ales ale viepi iobágesti. Datoritá complexitáüi lor relatíve, registrele oferá posibilitatea de a stabili pina la ce adincime a pátruns activitatea de seriere si cum a contribuit ea la modificarea condipilor de via^á ale societáUi transilvane in secolele amintite. Desi protocoalele conpn informaüi despre mai toate regiunile Transilvaniei, ba chiar si cu privire la unele comitate de dincolo de hotarele ei, consemnárile nu sínt de o bogáple egalá pentru fiecare din aceste zone geografice. íntrucit pe teritoriul situat la sud de Mures locul de adeverire competent a fost Capitlul din Alba Iulia, la Cluj-Mánástur au venit sá li se consemneze ín seris declarapile mai ales cei care locuiau la nord de linia Muresului. Ca urmare, majoritatea consemnárilor se referá la satele si locuitorii comitatelor Cluj, Turda, Dábica, Solnocul Interior, Solnocul de Mijloc precum si Crasna. Apar mai rar, dar nu sint pu^ini nici cei ce vin sá facá declarapli din comitatele Tírnava, Hunedoara, Alba, din scaunele Aries si Mures. ín deceniile care au urmat bátáliei de la Mohács (1526) s-au inmutyit considerabil referirile la posesiuni din regiuni mai indepártate. Proprietarii dispun la ClujMánástur mai ales asupra posesiunilor lor asezate in comitatele Bihor, Satu Mare, Szabolcs, dar si asupra celor de la nord de Tisa, din párple Transdanubiene, ba chiar si din Croapla. In privinpa oraselor, cele mai multe informaüi se gásesc, fireste, referitor la Cluj, Turda si Dej, dar, in mod sporadic, si trecutul oraselor Alba Iulia, Sibiu, Sighisoara, Bistripa, Baia de Aries e reprezentat pe fiiele acestor protocoale. Luat in ansamblu, se poate spune cá, prin protocoalele Conventului din Cluj-Mánástur, cercetátorii care se ocupá cu istoria Transilvaniei primesc, in sfirsit, o culegere de izvoare cu caracter cuprinzátor, din care pot obüne cu usurinpi o serié íntreagá de referiri la aproape toate personajele si evenimentele mai importante ale provinciei in perioada 1437—1556.
