Jakó Zsigmond: A kolozsmonostori konvent jegyzőkönyvei, 1289–1556 I. kötet. 1289–1484 (Magyar Országos Levéltár kiadványai, II. Forráskiadványok 17. Budapest, 1990)

A KOLOZSMONOSTORI APÁTSÁG ÉS HITELESHELYI JEGYZŐKÖNYVEI A SZEKULARIZÁCIÓIG

ramurile administratiei de atunci unde scrierea era necesará. Cunostin^ele si le-au perfecti^nat apói in practicá la diferite oficii, deoarece, pentru executarea sarcinilor de la locurile de adeverire, nu era nevoie de o pregátire specialá, ci de cunoasterea temeinicá a practicii juridice si a administratiei locale. Din exemplele de la Cluj-Mánástur rezultá cá persoana care a absolvit vreo universitate de pesté hotare nici nu ráminea timp mai indelungat notar, ci tindea spre un venit si un titlu mai mare. Dar activitatea de notar a oferit posibilitáti nu numai pentru un trai corespunzátor, ci si pentru dobindirea de averi si rang social. Mai mutyi dintre notarii conventului si-au continuat activitatea in cancelariile voievozilor transilvani, altii au devenit protonotari ai Transilvaniei sau angajaji ai administratiei centrale de la Buda. Concluziile ce se desprind din studierea carierei notarilor ne avertizeazá cá in evul mediu dezvoltat cancelaria locului de adeverire din Cluj-Mánástur a fost una din principalele scoli de instruire a intelectualitá^ii laice din Transilvania. Din cercetarea istorico-socialá a abatiei se poate trage importanta concluzie cá, la apusul evului mediu, intelectualitatea laicá si cea ecleziasticá nu se pot studia ín mod eficient strict separate una de cealaltá. Cáci sub aparenja si in cadrele ecleziastice de atunci incoljeau si germenii dezvoltárii laice. Cele mai importante márturii medievale ale activitá^ii intelectuale care a avut loc la Conventul din Cluj-Mánástur sínt protocoalele conventului (registra, protocolla). Ele erau intocmite pentru conservarea mai sigurá a textelor documentelor emise. Cea mai veche men{iune cunoscutá despre aceste protocoale provine din anul 1334; din anii 1381, 1430/31, 1434/35 ni s-au pástrat fragmente din ele (Nr. 4—13, 25—64, 66—85), dar ele se constituie in serié continuá abia din 1437. Din pácate, nici consemnáriler anilor ulteriori nu sínt fára goluri, pentru cá volumele anilor 1462—1465, 1480—1481, 1511—1515, 1541, 1547—1548 s-au distrus intre timp, iar altele au fost ciuntite. Pina in zilele noastre s-au pástrat 23 de volume de márimi diferite, in care se regásesc textele unui numár de 5444 documente din perioada 1289—1556. In generál, protocoalele sint constituite din coli ímpáturite in douá, deci sínt caiete in fonná de fractur. íntrucit de cele mai multe ori colile n-au fost brosate de notari, fiiele lor s-au putut amesteca cu usurintá. Apói, in cursul ordonárilor din secolele XVII—XVIII, multe din fiiele nedatate au fost gresit incadrate si, prin aceastá, párti coerente ale consemnárilor au fost despárjite unele de altele. Ordinea lor iniUalá a fost reconstituitá in publicatia prezentá. Intocmirea registrului nu a cunoscut solutii variate si complexe la Cluj-Mánástur. Se poate observa insá cá pentru perioada mai veche sint caracteristice consemnárile in rezumat ale textelor, iar pentru cea ulterioará inserarea integralá a acestora, fára a fi vorba insá de practicarea exclusivá a unei metode ín vreo perioada anume. Printre solutiile care au reprezentat forma cea mai evoluatá, pe fiiele aceluiasi protocol putem gási si solutii dintre cele mai primitive. Consemnárile cele mai simple sint constituite din scurte note pro memória, asa-numite signaturi, scrise concomitent cu declarajia pártii. Scurtele observatii in legáturá cu aceste declaratii aruncá luminá asupra tainelor de atelier ale cancelariilor medievale. Mai tírziu s-a íncetátenit uzanja ca pe baza signaturilor sá se redacteze concepte separate, mai tirziu chiar in registre, apói pe filé separte, iar actele emise sá fie copiate de pe acestea. íncepínd din anii 1460 foarte des signaturile nu erau trecute in registre, ci scrise pe mici file de hirtie rázlete. Cu cea mai evoluatá variantá ne intilnim atunci cínd textele definitive ale documentelor au fost copiate in registre inainte de emitere de pe originalul gata redactat, sau ulterior emiterii, de pe conceptul textului integrál. Registrele astfel intocmite se pot numi, pe drept cuvint, registre-copiere. Desi signaturile simple, precum si conceptele improvizate si pline de corecturi, isi au importan|a lor in stiin^a istoricá, cea mai mare valoare ca izvor o au registrele care contin texte integrálé. Mult timp societatea transilvaná nu a acordat textelor din registre valoare juridicá egalá cu cea a documentelor. Spre sfirsitul secolului al XV-lea mentalitatea s-a schimbat in aceastá privintá si, íncepínd de atunci, multi au solicitat transcrierea ín registre a unor acte mai vechi, márind astfel autenticitatea lor. Registrele ne informeazá despre continutul mai multor mii de documente ale cáror exemplare originale nu s-au pástrat, in prímül rind din perioada 1437—1556. Dintre actele emise de locul de adeverire au fost inserate in registre aproape in exclusivitate numai declaratiile (fassiones). Continuturile lor puteau fi dintre cele mai variate, dar de cele mai multe ori ele se referá la vinzareacumpárarea sau zálogirea unor bunuri mobile si imobile. Datoritá acestor ímprejurári, registrele reprezintá cele mai bogate izvoare privitoare la istoria posesiunilor din Transilvania medievalá. Poruncile (mondata) sosite de la autoritáti la Cluj-Mánástur s-au pástrat in originál, iar conceptele