Á. Varga László (szerk.): Ghidul Fondurilor şi Colecţiilor Arhivistice Privitoare la Transilvania Anterioare Anului 1918/1919 – 17. Arhivele Comitatelor Bichiş, Bihor, Cenad, Sătmar, Arhivele Districtului Chioar si Fonduri Arhivistice Păstrate în Alte Arhive din Ungaria. Repertoriu (Bukarest-Budapest, 2017)

Tartalom

documentelor a fost continuată din 1790 de către arhivarul permanent al comitatului, sprijinit din 1837 de către un adjunct. începând cu 1831, cuvintele cheie necesare pentru inventariere au fost traduse în limba maghiară şi arhivarul Sándor Valyi a făcut o propunere către prim-notar pentru „înlăturarea pieselor scrise nefolositoare”. în anul 1834 locul lui Valyi a fost ocupat de către László Márczy, arhivarul secundar. Cea mai mare problemă cu care s-a confruntat Márczy şi noul său adjunct, Dániel Sulyok a fost lipsa de spaţiu, mai ales după ce Arhiva în jurul anului 1840 a preluat documentele pretorilor şi actele de stare civilă. în această perioadă arhivarul Dániel Sulyok a fost ajutat de un haiduc şi de un scrib. Pe lângă prelucrarea documentelor, arhivarul a avut şi atribuţia de a întocmi tabele noi pentru perceperea impozitelor, astfel că numai după ce a terminat cu aceste sarcini a reuşit să scrie pe curat procesele-verbale, să le lege şi să le schimbe cataramele chingilor cu care au fost legate fascicolele.

Sistemul de ordonare a documentelor după 1849 s-a schimbat profund, s-a modernizat. Din acest moment, documentele au fost ordonate structural-cronologic, pe oficii şi în cadrul acestora în ordinea numerelor de înregistrare, iar documentele prefectului au fost ordonate pe probleme şi grupate în 12 fascicole.17 în anul 1861, comisarii regali care au dizolvat comisia judeţeană, au luat măsuri pentru restabilirea modului de gestionare a documentelor de dinaintea anului 1849. în Szabolcs, acte prezidiale au fost întocmite începând cu 1 octombrie 1861 şi prima înregistrare în registrul general de intrare datează din 2 noiembrie. La tribunal au fost întocmite 3 registre de intrare, începând cu 1 ianuarie 1862.18

în anul 1862, când arhivarul Gábor Kis a predat Arhiva către Pál Tregjár, documentele nu mai aveau loc în cele trei încăperi ale Arhivei, astfel încât o parte dintre acestea au fost depuse la Casa Kállay. Au fost întocmite şi inventare. Dintre cele 15 lăzi în prima s-au păstrat ziare apropiate guvernului, corespondenţă diversă, carnete de servitori, în a doua tabele cu recensăminte, gazete oficiale, acte privind munca obştească şi impozitele, toate create înainte de 1854, în a treia tabele cu recensăminte, respectiv circulare şi acte din 1850.

începând cu a patra ladă, actele administrative create din 1850 au fost împachetate anual separat, în lăzi diferite. S-au mai păstrat paşapoarte, liste, corespondenţă, hărţi, extrase de stare civilă, acte referitoare la încorporări în armată, socoteli ale poliţiei şi alte documente. Au fost păstrate separat testamentele şi în cadrul acestora au fost grupate separat testamentele din Dorog şi cele preluate de la preturile plaselor desfiinţate şi de la judecătoria orăşenească Debreţin. De asemenea, au fost separate problemele orfanale, inclusiv cele create de Secţia Orfanală a Tribunalului c.c. Nagykálló.19

Pe lângă documente au fost depuse la Arhivă şi alte „comori”. Dintre acestea merită amintite: drapele de banderie nobiliară, un steag cu inscripţia „Éljen Klapka!” din 1861, panglici de ornament din mătase, tobe din lemn de banderie, mierţe de Bratislava din aramă, baniţe, monede de metal, măsurători de adâncime, un „aparat timbru sec din fier”, şase matrice sigilare, dintre care una reprezenta stema comitatului, un paloş, o puşcă cu aer comprimat stricată. Mai mult decât atât, aici s-au păstrat şi probele materiale preluate de la puşcărie.

Biroul arhivarului a fost mobilat cam modest: 3 birouri, 4 scaune, 1 dulap cu sertar plumburiu, o scară pentru scoaterea documentelor, un lavoar şi rezervor de apă, 3 sfeşnice din cupru.

Atribuţiile arhivarului au fost stabilite printr-un regulament al comitatului din 1868. Conform regulamentului, arhivarul avea obligaţia de a păstra şi inventaria documentele, după care eliberează copii, fără scoaterea originalelor din Arhivă şi întocmeşte liste de inventare după obiecte. Regulamentul din 1871 a prevăzut în plus şi ordonarea periodică a documentelor şi faptul că arhivarul stabileşte, în acord comun cu vicecomitele şi prim-notarul, modul de gestionare a documentelor.

în anul 1876, reşedinţa Comitatului Szabolcs în loc de Nagykálló a devenit Nyíregyháza. Până la ridicarea casei comitatense, corpul funcţionarilor comitatenşi şi-a găsit loc în clădirea primăriei oraşului. în anul

17 Németh, Kálmánné: Szabolcs vármegye levéltára (1850-1949). (Arhiva Comitatului Szabolcs [1850-1949]). Levéltári Közlemények, 44^15. 1973-1974. 375-389. http://archivportal.arcanum.hu/mltk/opt/al 30322. htm?v=pdf&q=%28WRD%3D%28Szabolcs%20megye%29%29/ LEVKO- ZL&s=SORT&m=6&a=rec Accesat la: 15.12. 2015.

18 Sashegyi, Oszkár: Közigazgatásunk polgári kori ügyviteli és iratkezelési módszereinek kialakulása. (Formarea metodelor de gestionare a documentelor al administraţiei noastre din epoca burgheză). Levéltári Közlemények, 44-45. 1973-1974. 461-503. http://ar- cbivportal.arcanum.hu/mltk/opt/al 30322.htm?v=pdf&q=%28WRD%3D%28Szabolcs%20megye%29% 29/LEVKOZL&S =SOR- T&m=40&a=rec Accesat la: 12.12.2015.

19 Nu a fost menţionată la predare „vechea arhivă”, cuprinzând fonduri închise create înainte de 1850.

271