Á. Varga László (szerk.): Ghidul Fondurilor şi Colecţiilor Arhivistice Privitoare la Transilvania Anterioare Anului 1918/1919 – 17. Arhivele Comitatelor Bichiş, Bihor, Cenad, Sătmar, Arhivele Districtului Chioar si Fonduri Arhivistice Păstrate în Alte Arhive din Ungaria. Repertoriu (Bukarest-Budapest, 2017)
Tartalom
1879, vicecomitele János Zoltán a fost informat de către arhivarul principal György Ujlaky asupra faptului că actele orfanale comitatense, din cauza lipsei de spaţiu, au fost aşezate nedespachetate pe pardosea. Din cauza insuficienţei timpului şi datorită faptului că „aşezarea acestora necesită o mare responsabilitate'"20, nu a putut sistematiza nici actele vicecomitelui, ale adunării generale şi pretorilor, registrele de intrare-ieşire, matricolele confesionale preluate de la biserici, extrasele după documentele statistice, precum şi actele privind recrutările, create după 1870. înainte de mutare, a fost necesară efectuarea operaţiunii de selecţionare a documentelor. La şedinţa din 26 mai 1879, adunarea generală a comitatului a hotărât că arhivarul principal şi adjunctul său vor participa la lucrări, selecţionarea va fi verificată de către prim-notar şi propusă spre aprobare către adunarea generală.21 După selecţionare, pe la 1890 au fost demarate lucrările de sistematizare a documentelor. Transferarea documentelor în noua casă a comitatului a fost finalizată la sfârşitul lunii august 1895. Vicecomitele János Mikecz a semnalat încă în 1897 comitetului municipal al comitatului insuficienţa spaţiului de depozitare şi necesitatea rezolvării problemelor privind păstrarea documentelor. Comitetul a acceptat propunerea vicecomitelui, subliniind faptul că „rezolvarea problemelor Arhivei noastre, în care sunt păstrate documente cu valoare istorică, în multe cazuri adevărate comori, este o obligaţie inevitabilă şi pentru atingerea scopurilor sacrificiile materiale nu ne pot împiedica...”22 în iunie 1897, s-a încheiat un contract cu privire la munca prestată şi onorariul arhivistului Arhivelor Naţionale Endre Karlovszky23 în valoare de 600 de forinţi, care s-a angajat că va prelucra ştiinţific vechiul material al arhivei potrivit nivelului corepunzător al vremii24. La sfârşitul lunii august Karlovszky a predat unei comisii compuse din prim-notar, prim-procuror şi arhivarul principal interimar Lajos Inczédy arhiva ordonată, cu inventare şi ghiduri topografice. Pentru atenuarea lipsei de spaţiu, în anul 1900 a fost planificată o nouă lucrare de selecţionare, însă de la Arhivele Naţionale nimeni nu s-a angajat pentru efectuarea lucrărilor, comitatul nu a avut resurse financiare şi selecţionarea nu s-a mai încadrat în activitatea zilnică a arhivarului, astfel încât lucrările au fost amânate. Cu toate acestea, la solicitarea vicecomitelui Arhiva a preluat documentele unor comune. Documentele cu valoare istorică păstrate de fruntaşii comunei Nyírbátor, au fost predate în „vechea ladă a comunei ornamentată cu lalele”, închisă şi sigilată. Vicecomitele Mikecz a urmărit soarta documentelor scoase din arhiva comunelor, spunând că „în vederea păstrării în siguranţă, toate documentele cu valoare istorică ale comunelor doresc să le aşez, sub denumirea comunei respective, în arhiva comitatului’25. Datorită atitudinii exemplare a vicecomitelui, au ajuns în Arhivă actele administrative, economice, juridice, precum şi diplomele, procesele-ver- bale ale târgurilor: Nyírbátor din 1330, Nagykálló din 1603, Nagyecsed din 1658, Szentmihály din 1664 şi Nyíregyháza din 1751. Au fost preluate de la comune socotelile, exemplarele originale ale regulamentelor, copii după documente juridice etc. în baza legii nr. XI din 1929, arhivarul a fost ales de către corniţele suprem din rândul candidaţilor cu studii superioare şi calificări didactice necesare pentru a preda în gimnazii sau din rândul doctoranzilor, propuşi de către Consiliul Muzeului Naţional Maghiar. Astfel a ajuns în fruntea Arhivei Comitatului Szabolcs Elemér Vácz, cel care timp de patru ani a lucrat la Arhivele Naţionale. Din acest moment, administrarea Arhivei s-a desfăşurat în mod profesional, documentele au fost ordonate şi selecţionate în mod regulat. Ultima sa activitate a fost împachetarea documentelor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în 80 de lăzi şi transportarea lor la Sátoraljaújhely. însă în anul 1946 doar 60 de lăzi au fost retrimise, restul documentelor au 20 ANU AJSzSzB IV A. 1. 7552/1879. Vechile „memorii” ale comitatului au fost aşezate în antreul întunecos şi mucegăit al Arhivei. A mai complicat situaţia existenţa a două lăzi bătute în cuie, pline cu documente neordonate. 21 în adresa datată la 28 iulie 1880, secretarul de stat a considerat ca fiind nejustificată cererea comitatului referitoare la angajarea a doi zilieri cunoscători ai limbii germane şi pentru un salar de 4 forinţi/zi, pentru selecţionarea documentelor şi remunerarea arhivarului principal şi al adjunctului său cu 800, respectiv 700 de forinţi. Pentru desprăfuirea documentelor şi transferarea lor de la Nagykálló, comitatul a asigurat sprijinul servitorilor şi peste programul de lucru. Vezi: ANU AJSzSzB IV B. 461. 5384/1880. 22 Idem. Bgy. 4473. K/l 897. 23 Endre Karlovszky a fost o persoană cunoscută, mai demult el a fost însărcinat cu transcrierea şi inventarierea diplomelor create înainte de Mohács şi publicarea manuscrisului în 500 de exemplare. Din cauza bolii, nu a finalizat această lucrare. Publicaţia, redactată fără onorariu de către arhivarul secundar Béla Pettkó, a văzut lumina tiparului în anul 1902. 24 Prin arhiva veche au înţeles documentele create până la 1882. 25 ANU AJSzSzB IV B. 461. Registrul general de arhivă, 1928-1939. 8. 272
