Á. Varga László (szerk.): Ghidul Fondurilor şi Colecţiilor Arhivistice Privitoare la Transilvania Anterioare Anului 1918/1919 – 17. Arhivele Comitatelor Bichiş, Bihor, Cenad, Sătmar, Arhivele Districtului Chioar si Fonduri Arhivistice Păstrate în Alte Arhive din Ungaria. Repertoriu (Bukarest-Budapest, 2017)
Tartalom
II. ORGANELE SUPERIOARE ALE ADMINISTRAŢIEI DE STAT Nr. fond U.p. Denumirea şi conţinutul fondului/colecţiei/părţii Ani extremi md. Parte structurale _______SlL__________________________________________________________________________ 1. PROTOCOALELE DIRECŢIEI CAMERALE ORADEA 1785-1786 0,10 (ADMINISTRATIO MAGNO-VARADIENSIS) A NAGYVÁRADI KAMARAI IGAZGATÓSÁG JEGYZŐKÖNYVEI La 18 martie 1785 a fost emisă ordonanţa lui Iosif al II-lea referitoare la organizarea districtelor, urmat de numirea în fruntea acestora a unor comiţi supremi districtuali. Districtul Oradea a fost unul din cele zece unităţi teritoriale nou înfiinţate şi îngloba comitatele Arad, Bihor, Bi- chiş, Cenad, Csongrád şi Szabolcs, precum şi Districtul Haidăilor. în fruntea districtului a fost numit fostul comite suprem al Comitatului Bihor, contele Sámuel Teleky. Secretarul lui Teleky a fost Károly Luby. Direcţia Camerală Oradea a funcţionat în perioada 1785-1793. A intrat în competenţa sa administrarea domeniilor camerale, fundaţionale, posesiunile ecleziastice rămase pustii, precum şi controlul financiar de gestiune al oraşelor. Direcţia a fost subordonată direct Consiliului Lo- cumtenenţial, dar şi Cămării Ungare. în general, Iosif al II-lea a subordonat totalitatea atribuţiilor administraţiei financiare centrale Consiliului Locumtenenţial. Dintre documentele direcţiei s-au păstrat doar procese-verbale, legate într-un singur protocol. Procesele-verbale reflectă activitatea autorităţii districtuale, hotărârile luate în probleme economice, politice şi de ordine publică. Procesele-verbale au fost întocmite conform ordinelor de zi, în ziua şedinţelor. Ordinele de zi au primit număr curent de la 1 la n. Procesele-verbale conţin informaţii cu privire la natura problemelor ce urmau a fi dezbătute şi la hotărârile luate, însă dezbaterile, opiniile referenţilor şi ale corpului de conducere nu mai sunt prezentate. Probabil conceptele conţineau discuţiile purtate, însă acestea nu se regăsesc în arhivă. Direcţiunea a luat decizii în baza rapoartelor prezentate de către referenţi. Posturile de referent au fost îndeplinite de către cancelişti, funcţionari numiţi, responsabili exclusiv în faţa directorului, conform sistemului administraţiei de stat, ceea ce diferea de practica administrativă a organelor autoguvernărilor. Denumirile comunelor sunt cuprinse în indicele alfabetic, la sfârşitul registrului. In ceea ce priveşte istoricul, funcţiile instituţiei, vezi: Komoróczy György: A katonai közigazgatás szervezete a debreceni kerületben 1723 és 1849 között. (Organizarea administraţiei militare în Districtul Debreţin. In Hadtörténelmi Közlemények, anul 6., nr.2 (1959), pp. 130-166. 1. Protocolul Direcţiei Camerale al Districtului Oradea. (Protocollum Administrationis Districtus Magno-Varadi- ensis). 1785-1786. 157