Bicsok Zoltán (szerk.): Ghidul Fondurilor şi Colecţiilor Arhivistice Privitoare la Transilvania Anterioare Anului 1918/1919 - 9. Judeţul Harghita (Bukarest - Budapest, 2014)

Tartalom

a celor scăunale şi comitatense în special, ocupându-se de asemenea şi de arhivele şcolilor de renume, ale unităţilor economice ori ale organelor judecătoreşti, dar şi evident de cele mai valoroase colecţii.21

3. Principalii creatori şi arhivele lor

3.1. Arhivele administrative

3.1.1. Scaunele secuieşti şi arhivele scăunale

începând cu aşezarea secuilor în secolul al 12-lea şi până în anul 1876, când statul ungar a extins sistemul comitatelor şi pe teritoriul Secuimii, principalele organe ale administraţiei, precum şi ale sistemului juridic şi legislativ al acestui teritoriu au fost scaunele, respectiv instituţiile lor specifice. Acestea au fost principalii creatori de documente ale epocii, de aceea arhivele lor, sau ceea ce a mai rămas din acestea, au o importanţă deosebită.

De-a lungul secolelor, în funcţionarea sistemului scăunal s-au produs două întreruperi. Prima în perioada anilor 1784-1790, când în urma aspiraţiilor de unificare ale lui Iosif al II-lea, teritoriul fostelor scaune Ciuc şi Giurgeu împreună cu fostul scaun Odorhei formau comitatul Odorhei, iar teritoriul scaunului Casin era alipit comitatului Treiscaune. A doua întrerupere s-a produs în perioada neoabsolutismului, între 1849-1861, când în Transilvania era instituită mai întâi administraţia militară, iar mai apoi cea civilă.22 După anul 1861, scaunele secuieşti au funcţionat încă un deceniu şi jumătate, până în anul 1876, cu ocazia reorganizării administrativ-teritoriale a Ungariei sistemul comitatelor fiind extins şi asupra scaunelor secuieşti.

Soarta arhivei scaunului Ciuc a fost influenţată de mai mulţi factori nefavorabili. Cum timp de secole sistemul administrativ şi judecătoresc scăunal nu a avut un sediu stabil, iar arhiva creată nu a avut un loc de depozitare permanent, materialul documentar a suferit numeroase deteriorări. în secolul al 18-lea - în lipsa unei soluţii mai bune - arhiva scăunală a fost depozitată în mănăstirea ffanciscană de la Şumuleu Ciuc, dar începând cu anul 1804, datorită construirii bisericii care există şi astăzi, materialul arhivistic nu mai era în deplină siguranţă nici acolo.23 Conducerea scaunului a fost decenii la rând în corespondenţă cu Gubemiul în chestiunea construirii unui sediu scăunal, un motiv constant al argumentaţiei fiind necesitatea construirii unei clădiri de piatră pentru punerea în siguranţă a arhivei.24 în cele din urmă, în perioada 1828-1841 - oarecum târziu în context transilvănean - s-a construit Pretoriul de la Şumuleu care a adăpostit până în anul 1878 întreaga arhivă a scaunului, atunci actele de după anul 1850 au fost duse în castelul Mikó din Miercurea Ciuc (pentru ca în anul 1887 acestea să fie mutate de acolo în clădirea de vizavi, în Palatul comitatului),25 iar arhiva veche a scaunului a rămas pentru încă un deceniu în clădirea Pretoriului.26

Pe lângă condiţiile improprii de depozitare, la risipirea materialului arhivistic scăunal a contribuit şi practica potrivit căreia actele chestiunilor în lucru se păstrau la îndemâna funcţionarilor (supremi) scăunali,

21 Albert, Dávid, Az Állami Levéltár Hargita megyei fiókja, Csíkszereda, ín „Aetas. Történettudományi folyóirat”, 1993/3. 201-207. (Filiala judeţeană Harghita a Arhivelor Statului, Miercurea Ciuc.)

22 în Secuime în perioada 1849-1854 funcţionau comandamente districtuale militare, comisariate cercuale şi subcercuale cezaro-cră- ieşti, iar în perioada 1854-1861 prefecturi cercuale şi preturi de plasă cezaro-crăieşti.

23 Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Harghita (în următoarele: SJANHR), fondul Scaunul secuiesc Ciuc, inventar nr. 922, mapa LXXVIII, documentul nr. 19, filele 1-5.

24 SJANHR, fondul Scaunul secuiesc Ciuc, inv. nr. 922, mapa LXXVIII, doc. nr. 20, fila 1.

25 SJANHR, fondul Prefectura judeţului Ciuc, inv. nr. 148, registrul nr. 24 (1888), fila 156.

26 Potrivit unui raport al vicecomitelui din anul 1880 arhiva veche a scaunului (anterioară anului 1850) a fost păstrată separat de cea nouă (cea de după anul 1850). Conform acestui raport arhiva veche a scaunului „... se găseşte la Şumuleu Ciuc, la parterul fostei reşedinţe scăunale, intr-o cameră cu o suprafaţă de cca. 10 stânjeni pătraţi. (...) Actele de aici sunt din 1630 şi până în 1850 inclusiv. (...) Actele de până în 1750 nu sunt ordonate, iar cele de după sunt înregistrate. (...) Comitatul deţine şi o arhivă curentă formată din acte administrative şi orfanale, dotată cu indexuri, creată începând cu anul 1850. Pe teritoriul comitatului mai există o arhivă însemnată, şi anume cea a mănăstirii din Şumuleu Ciuc a franciscanilor. ” - SJANHR, fondul Prefectura judeţului Ciuc, inv. nr. 4, dosar nr. 1359/1880, filele 1-2. (Traducerea autorului.) Vechea arhivă a scaunului s-a păstrat până în anul 1889 în clădirea Pretoriului, după aceea fiind depozitată în Miercurea Ciuc, în Palatul comitatului.

12