Református Kollégium, Marosvásárhely, 1925

In decursul întregei sale vieţi s a ocupat cu lucrările ştiinţifice. Deja din 1898 an început să publice mici lucrări din domeniul istoriei, geografiei, istoricei bisericeşti şi chiar din cel al linguişticei. Aceste incepu- puturi au apărut in diferite reviste ca: „Erdélyi Muzeum“, „Századok“, „Földrajzi Közlemények“, „írd. t. k.“, „Magyar nyelvőr“ şi „Uránia“, iar articolele sale politice au apărut în ziarele locale din tre cari ziarul „Székelység“ l a avut director şi redactor responzabil în decurs de mai multi ani. Dintre lucrările sale primadată a apărut trad operei lui Eni- hard: Viata lui Carol Nagy in anul 1901. Aceasta o fost urmata de luc rările : „Geografia lui Bél Mátyás“ (1903) Ioan Küküllei: „Nagy Lajos viselt dolgai“ (1908), Minoritul Ioan: „Nagy Lajosról szóló krónikatöredéke“ (1910), „Rákóczi hazajött“ (1906), „Egykori vers a Hora lázadásról“ (1917), „Ocskay László" (1009), „Fiumei kirándulás“ (1912), „Al- dunai kirándulás“ (1910). A „Bécsi krónika“ (1915). In manuscris au rămas „Marosvásárhely szab. kir. város oklevéltára“. Volumul I. (dela cele mai vechi timpuri până la 1916) Székely István Világkrónikája, iar din lucrare lui de pe urmă „Erdély történelméből" (Din Istoria Transilvania)* au apărut numai câteva părţi. La aceste lucrări se mai pot adauge numeroasele sale conferinţe patriotice şi cuvântările ocazionale pe cari le-a tinut pe deoparte la serbările şcolare, iar pe de altă parte la şedinţele societăţii „Kemény Zsigmond“ a cărei secretar, mai apoi vicepreşedinte a fost. A mai vorbit apoi in mai multe rânduri la serate şi diferite conveniri sociale.

Lucrările sale din orice derectie, se pot caracteriza prin o claritate şi concizie desăvărsită, iar concluziile trase din ele sunt clare şi obiective. Aceste calităţi de an şi prelegerile sale unde a fost totdeuna simpla obiectiv şi cât se poate de clar. Niciodată nu s a silit să facă efect, pe care ioiuşi i a avui piiu atitudinea fată subiect şi Prin seriozitatea sa.

Pe lângă lucrările sale ştientifice atunci când timpul îi permitea lua parte la toate manifestatiunile sociale şi religioase, unde a ştiut să se facă iubit şi stimat de colegii şi prieteni săi prin atitudinea sa modestă, nobilă şi prin cunoştinţele sale adânci.

Ca profesor totdeuna captiva pe elevi cu profunzimea cunoştinţelor sale, iar ca educător a ştiut să fie totdeuna preţuit prin tinuta sa, prin severitatea şi seriozitatea sa. A fost totdeuna obiectiv in răsplătirea şi pedepsirea elevilor, ceace l-a asigurat totdeuna o adâncă recunoştinţa din partea lor. A dat dovadă de un puternic simt moral şi de o educaţie aleasă şi pătrunză de cel mai adănc (mare) simt religios. Şi-a dedicat viata binelui şi adevărului, ceace a făcut ca să exercite o puternică înfluintă asupra desvoltării tineretului.

Ca om a dat dovada de cea mai mare abnegotie şi bunătate fată de aceia cari I au fost prieteni, iar ca ocrotilor al familiei a purtat cu cel mai mare devotament grijile mărunte ale fămiliei înzestrate cu trei

4