Református Kollégium, Marosvásárhely, 1925
copii, pe cari i a iubit in cel mai mare grad, i-a educat şi îngrijit. Cu acea {inută obiectivă de care a-dat atâta dovadă şi in contractul său cu lumea externă. Boala sa a fost fără îndoială de origine mai veche. Ţinuta sa nobilă şi închisă de altfel n a lăsat să se vadă urmele ei, însă aceia cari au stat in necontenită legătură şi relaţii de prietenie cu el, au putut să observe slăbirea puterii fizice in comparaţie cu puterile sale sufleteşti. La sfârşitul anului trecut in speranţa revederii după vacanta binefăcătoare in care sperăm a-şi reunprospăta puterile, i-am strâns prieteneşte mâna. A părăsit oraşul dupace a pregătit o expoziţie in legătură cu serbarea studenţilor bătrăni, ducându-se la Sieul Mare unde avea şi familia. Agravându-i-se boala n a mai putut părăsi acest loc, unde a şi murit. Pentru ultima dată l’am văzut aci, şub acoperişul vecinicului său sicrui departe de locul de care l’au legat atâtea amintiri. Activitatea sa ştientifică şi literară i-au asigurat un loc binemeritat intre oameni noştri de ştiinţă. Nobila-i individualitatea va rămânea tot- deuna vie înaintea acelor maghiari ardeleni cari iubesc deopatrivă ca şi el, religia, [ara, naţiunea, şi Institutul unde a slujit. A tradus, prof. Lupşa Ioan. 5
