Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 37. (2017)
Nicolae Victor Fola: Aspecte ale modernizării şi occidentalizării învăţământului superior din Transilvania (1850-1918) şi confluenţele lui europene
Marisia XXXVII modestä ca proportii, dar consolidatä, ín maré parte de facturä clericalä, inspre a doua jumätate a secolului al XVIII-lea se manifestä, tot mai pregnant, eforturile recuperatorii ale anumitor componente románe§ti, chiar Tn conditiile Tn care vechiul sistem politico-juridic rämäne Tn vigoare..Noua intelectualitate medie romána se fortifica Tn micä mäsurä pe calea peregrinärii academice, sursa ei principalä de alimentäre о constituie reteaua §colarä interna, care, supusä reformelor, creazä Tn permanentä noi §anse de orientare §i afirmare.37 La nivelul Tnvätämäntului superior, Academia Regalä de la Oradea era Tnfiintatä Tn 1780 de Tmpäräteasa Maria Tereza Tntr-un ora§ cu bogatä traditie §colarä. Initial avea о sectie de filosofie, dar prin dispozitia imperialä din 17 mai 1788 se introduce Facultatea de Drept, de doi ani (dupä cercetätor §tiint. dr. Stelian Mändrut avea cursuri de patru ani, ca §i facultatea de profil din Kosice-Tnfiintatä Tn anul 1774, respectiv cea din Bratislava, din 1784). Corpul profesoral avea initial un conferentiar §i suplinitori, judecätori §i avocati, mai tärziu vor préda 15 persoane .Pänä.Tn anul 1844 cursurile s-au prédát Tn limba latiné, apói obligatoriu Tn maghiarä, iar Tn deceniul neoabsolutismului Tn limba germáné, in acela§i timp, Tn Liceul Regal academic din Cluj se préda, din anul 1784 dreptul §i filosofia Tn limba maghiará. ín ambele institutii se consemnau un numár Tnsemnat de studenti, dar §i profesori romäni. La Oradea, Nicolae Brbola préda, Tntre anii 1816-1845 dreptul natural, dreptul gintilor, dreptul public §i bisericesc, iar dintre studentii de atunci, ajun§i personalitáti publice, se numárau: Al. Roman, Em. Gojdu, I. Drago§, G. Pop de Bäse§ti, I. Popovici, V. Mangra etc. Dacé Tn anul 1857 erau patru catedre de drept, Tn 1857 erau cinci §i apói §ase. Numérul studentilor a sporit Tntre anii 1866- 1877, limba de predare fiind maghiara, care Tnlocuia limba germáné. Din anul 1855 se organiza sub numele Academia de Drept cesaro-cráiascá, durata de studii fiind de trei ani, Tn limba germáné. ín anul 1861, Tn majoritatea institutiilor de Tnvátámant superior din Ungaria, Slovacia §i Transilvania s-а introdus limba de predare maghiará, iar din 4 mai 1874, Academia orádeaná era echivalatá ca Statut cu facultátile de drept din universitátile Ungariei, cu durata de studii de 4 ani. Cre§tea numérul de catdre, a crescut numérul studentilor §i al orelor de studiu. Se predau: dreptul roman, dreptul penal, filosofia dreptului, economia politicá, procedura civilé §i cea extraprocesualá, dreptul comercial §i cambial, statisticá, drept administrativ ungar, istoria dreptului §i drept canonic, politicá, drept public maghiar, introducere Tn drept §i §tiintele statului. Cursuri suplimentare §i facultative erau dreptul universal, statistica statelor europene. In ultimul an de studiu se fácea bifurcarea Tn specialitatea §tiinte juridice őri §tiinte de stat. Singurul cadru didactic román, cunoscut acum era dr. Nicolae Popovici, lector la igiena publicá. Numérul studentilor romäni, páné la 1918 era sub 105, о proportie modestä. Functionau societäti ale studentilor romäni, de Tntrajutorare (1868) §i de lecturä (1872). Ele stimulau eforturile de impunere a deputatilor románi Tn Parlamentül Ungariei, dar §i de sprijin §i solidaritate cu mi§carea memorandisté, Tn anii 1898-1899, Tn timpul episcopului Lucian Bolca§.38 Ea a prezentat un maré interes pentru tinerii románi, Tntre 1790-1848 au urmat cursurile ei 318 stúdióéi románi. In aceea§i perioadé, cam 2000 tineri románi 37Remus Cámpeanu, Intelectiualitatea románé din Transilvania ín veacul al XVIII lea, Presa Universitarä Clujeaná,Cluj-Napoca, 1999, pp. 313-315. 38C. Sigmirean, op. cit., pp. 134-135. St. Mändrut, invätämäntul universitär juridic §i agronomic din Transilvania in epoca dualismului austro-ungar, Tn „Anuarul Institutului de Istorie Cluj”,XXXII/1993, pp. 169-170 §i 175-176 (mentiuni §i la L. Gyémánt §i R. Cämpeanu, op. cit.) 79
