Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 37. (2017)
Olimpiu Manuel Glodarenco: Acţiunile navale desfăşurate pe timpul Războiului de Independenţă American
Marisia XXXVII britanic a comis о eroare fatalä. ín loc sä se concentreze asupra coastelor franceze §i spaniole, a Tncercat sä apere toate locatiile de sub pavilion britanic care erau amenintate. Astfel, flota britanicä, superioarä, s-а gäsit dispersatä pe Tntreg óceánul planetar, de la Calcutta ín Jamaica, ín timp ce flotele franceze se deplasau dupá cum doreau, trimitänd trupe §i aprovizionäri ín America §i disputändu-§i dominatia márilor7. Dacá marina francezá ar fi avut о comandä mai energicä, ar fi obtinut avantaje ín fata adversarului säu; ín orice caz, Marea Britanie a pierdut coloniile americane. ín loc sä loveascä coasta americanä prin lovitura rapidä propusä de Paul Jones, de abia dupä cinci luni de la intrarea in räzboi, Franta a trimis о escadrä, comandatä de amiralul Charles Hector d’Estaing8, care a ajuns la Delaware dupä о mare intärziere. ín pofida acestei pierderi de timp pretios, d’Estaing a mai avut о ocazie de a ínfránge о escadrä britanicä inferioarä, condusä de Howe, in fata ora§ului New York, §i de a cuceri aceastä bazä importantä, dar nu a profitat de ocazie, timiditatea sa caracteristicä impiedicändu-l sä realizeze ceva in aceea regiune. El a päräsit coasta americanä pentru a se indrepta spre Antiié, läsänd sä ii scape toate ocaziile de a-§i atinge obiectivul. Astfel, a acceptat ca Santa Lucia sä cadä in mäinile englezilor §i nu a reu§it sä cucereascä Grenada. Revenind ín nord, a avut о vagä tentativä pentru a relua Savannah care se gäsea, de asemenea, ocupatä de englezi. §i astfei, la sfär§itul anului 1779, in timpul, poate, a céléi mai íntunecate perioade din istoria americanä, s-a inapoiat in Franta, läsänd coloniile räsculate intr-o situatie grea. D’Estaing i§i desfä§urase cariera in infanterie, iar nominalizarea sa intr-un comandament maritim atät de important demonstreazä, in mod elocvent, efectele influentei demoralizante care domnea in marinä. Este adevärat cä pe un teatru de actiuni terestre, cu care era familiarizat, d’Estaing era un om intreprinzätor, dar in calitate de comandant al unei escadre, nu avea experientä §i a dat dovadä de о lipsä de initiativä care ar fi trebuit sä il trimitä in fata consiliului de räzboi9. ín martié 1780, flota francezá din Antiié a fost plasatä sub comanda amiralului Luc Urbain de Guichen, о persoanä mult mai capabilä decät d’Estaing, dar care era, de asemenea, sub influenta doctrinei defensive10.Adversarul säu in marea Antilelor era George Rodney, ofiter englez al vechii §coli, släbit de värstä §i de boli, dar destinat sä i§i facä un renume datoritä unei mari victorii pe care a obtinut-o dói ani mai tärziu. Din multe puncte de vedere, Rodney era un traditionalist, iar din punctui de vedere al apetitului pentru ca§tig, era un om al secolului al XVI-lea, totu§i, prin exemplul säu, a contribuit mult la scoaterea marinei britanice din paralizia generatä de “Instructiunile de luptä” ale ducelui de York, reluänd metodele de luptä de la micä distantä §i decisive care i-au propulsat pe amiralii Blake sau Ruyterin secolul trecut11. ín timpul cänd Rodney se afla la comanda escadrei din Antiié, un scotian pe nume Clerk, a publicat un pamflet despre tactica navalá, care a atras atentia. Acesta a 7Paul M. Kenedy, The Rise and Fall of British Naval Mastery, The Ashfield Press, London, 1987, p. 121. 8 Colman-Maison, Jean Joseph Robert, L'Amiral d'Estaing (1729-1794), Calmann-Lévy, 1910, p. 35. 9William Oliver Stevens, Allan Westcott, op. cit., pp. 213-214. 10William Stewart, Admirals of the World - A Biographical Dictionary, 1500 to the Present, MacFarland, Jefferson 2009, p. 93. 11Thomas Fleming, The Perils of Peace: America's Struggle for Survival After Yorktown, First Smithsonian Books, 2008, p. 76. 19
