Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 37. (2017)
Mădălina Elisabeta Constantin: Identitate romănească şi europeană în contextul Cruciadelor vechi şi noi
Istorie pentru diaspora iudaicä, a§a cum vedem in Psaimul 136: “La räul Babilonului, acolo am §ezut §i am plans, cänd ne-am adus aminte de Sion./ Cum sä cäntäm cäntarea Domnulul in pämänt strain? /De te voi uita, lerusalime, uitatä sä fie dreapta meaf' Dupä anul 70 d.Hr., dispersarea evreilor din Palestine ocupatä de romani continuä spre tärile arabe1. Plängerii lerusalimului i se adaugä plängerea Templului. ín Evul Mediu, comunitätile iudaice din spatiul turc §i din cel al Africii de Nord vor cre§te. Motivul lerusalimului, conexat cu ajutarea fratilor cre§tini, nu aveau cum sä dea gre§. Impactul emotional, accentuat de predicile cälugärilor, a fost garantat. Uneori emotiile colective au avut §i consecinte nedorite, condamnate promt de Tntreaga lume apuseanä. Este Tnsä de väzut dacä obiectivul oferit multimilor a fost §i cel real. Contextui istoric al Cruciadelor medievale La cumpäna dintre milenii, in Orientul Mijlociu, turcii selgiucizi i§i consolideazä puterea. Imperiul bizantin se confruntä nu doar cu atacurile turcilor, ci §i cu cele ale normanzilor, cumanilor §i pecenegilor, atra§i de puterea teritorialä §i de bogätiile bizantinilor. In Europa, papalitatea se confruntä, pe de о parte, cu acutizarea disensiunilor cu Constantinopolul, atät religioase (in 1054 are loc Marea Schismä Tntre Biserica Apuseanä Catolicä §i Biserica Räsäriteanä Ortodoxa), cät §i politice (Ia о fazä de värf dupä Tmpärtirea Imperiului Roman); pe de altä parte, autoritatea papalä este contestatä sau chiar negatä de cätre unii suverani apuseni. Controversa Investiturii §i momentele care au urmat-o au evidentiat criza majorä prin care trecea papalitatea, inclusiv Tn ceea ce prive§te autoritatea sa in fata nobililor §i a suveranilor. Impäratul Henric al IV-lea2 al Imperiului Romano-German l-а demis pe papa Grigore a Vll-lea (Worms, 1076), a asediat vreme de 7 luni Roma §i a cucerit-o dupä 3 atacuri, reu§ind sä TI Tnläture pe papa Grigorie al Vll-lea §i sä TI Tnlocuiascä cu cel care TI va §i Tncorona Tmpärat Tn 1084, papa Clement al lll-lea. Un an mai tärziu, Tn 1085, papa Grigorie al Vll-lea moare, lansänd Tnsä chemarea la cruciadä a tuturor cre§tinilor Tmpotriva lui Henric al IV-lea (care va muri relativ victorios Tn august 1106). ín acest context, Tn 1096, Papalitatea initiazä Cruciadele. Debutul La 27 noiembrie 1095, la Conciliul de la Clermont, papa Urban II predicä episcopilor §i cavalerilor francezi cruciada Tmpotriva turcilor selgiucizi, dupä cererea de ajutor adresatä de Tmpäratul bizantin Alexie I Comnenul3. Cuvintele exacte ale predicii 1 Vorbim despre о variantä specialä de diaspora evreiascä, dupä cele anterioare din Asiria, Babilon, Egipt, unele fortate (deportäri), altele voluntare (Siria, Grecia, Roma, Asia Micä, Spania, Galia). 2 Tn timpul lui are loc о unificare a Europei apusene, dar färä recunoa§terea suprematiei papale. Henric al IV-lea a fost rege al Germaniei Tncepänd cu anul 1054, dói ani mai tärziu devine rege de Burgundia, rege al Italiei din 1180, respectiv ímpárat al Sfäntului Imperiu Roman Tncepänd cu anul 1084. 3 I se atribuie acestuia cuvintele: “noi preferäm sä fim sub stäpänirea latiniior decät sub jugul pägänilor. Mai bine sä vä revinä vouä Constantinopolul, decät turcilor §i pecenegilor" (https ://ro. wikipedia. org/wiki/Alexie_l_ Comnenul). 10
