Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 36/2. (2016)

Ioana Cosmina Bolba: Din istoria pelerinajului romănesc transilvan (sec. XX – prezent). Aspecte antropologice, sociologice si religioase

Marisia XXXVI

spirituale ve§nice. Sfäntul Pahomie cel Mare, Sfäntul Antonie cel Mare, Sfäntul Vasile cel Mare- ace§ti eremifi considerati a fi Tntemeietorii monahismului räsäritean au trasat reguli de viata asceticä, ränduieli §i canoane necesare unui mod auster existential. Din Egipt Tn Orientul Mijlociu, monahismul ajunge §i in Europa ca о träsäturä importantä a vietii cre§tine. Amploarea cu care acesta a luat avänt, a fäcut ca de-а lungul timpului numeroase vestigii sä poarte amprenta specific acestui mod de viatä religiös. Ne referim la mänästiri 8, schituri, biserici, catedrale, chilii de о arhitectura aparte creänd astfei, diferite forme §i stiluri arhitecturale, culturale, adevárate vestigii de о frumusefe remarcabilä ce átrág an de an pelerini, cälätori, turi§ti. A§a se face cä, pelerinajul devine о hierofanie ce conferá acestor locuri о „ Tncärcäturä luminoasä destul de puternicä pentru ca credincio§ii sä porneascä Tntracolo”9. Ie§irea din catacombe a cre§tinismului a adus §i pe teritoriul tärii noastre suficiente personalitäti religioase cre§tine. De altfel, monahismul a fost sträns legat de geneza poporului román format cre§tin Tncä de la Tnceputurile sale. Spafiul romänesc cunoa§te astfei un destin unic Tn Ortodoxie, о prezenfä masivä de tip isihast, ce va räspändi prin cälugärii, pustnicii sau eremifü säi un mod de viafä auster, pätruns Tnsä de autenticitatea unei träiri spirituale cre§tine. Monahismul are ca punct central mistica hristocentricä, о „ expresie palpabilä §i dinamicä a adeväratei antropologii cre§tine”, un fei de nucleu duhovnicesc. Färä el, ortodoxia T§i falsificä esenta 10 Organizatorul vietii monahale romäne§ti este considerat a fi Sfäntul Nicodim de la Tismana, cel care a revigorat viafa spiritual romäneascä.

Secolul XX aduce cu el о dezvoltare amplä a pelerinajului, devenit Tntre timp un adevärat fenomen social cu implicafii religioase, sociale, antropologice §i sociologice, Tn ciuda faptului cä , biserica scade oarecum ca factor social determinant. Schimbärile sociale §i culturale guvernate de clasa politicä conducätoare determinä Tn mod paradoxal, atractia pentru pelerinaje: „cre§terea dramaticä a interesului fatä de pelerinajele religioase, cät §i participarea la pelerinaje Tn ultimul sfert de secol reflectä о schimbare majorä Tn cadrul comunitätilor’’.11 Odatä cu ridicarea Bisericii Ortodoxé Románé la rangul de Patriarhie12, viafa religioasä de pe teritoriul tärii noastre a cäpätat о dimensiune socialä mai amplä, de§i, ulterior, prin régimül comunist biserica a avut parte de multe prigoane, conflicte §i chiar distrugeri masive de loca§uri de cult. ín ciuda opozitiei clare a clasei politice conducätoare , biserica gäse§te resurse sä rämänä vie, sä-§i pästreze nealteratä autenticitatea dogmei, sä transmitä mesajul hristic Tn toate formele existenfiale posibile: de la amvonul unei biserici pänä la celulele Tnchisorilor ce au dat märturie despre taina bisericii: „ Tn focul prigonirii lumea se curäfä §i se Tntoarce la Hristos. Biserica Tn comunism pare nimicitä, dar Tn intensitate este uria§ä, Tn vreme ce cre§tinätatea

8 „Mänästirea este comunitatea monahalä formatä dintr-un numär de cälugäri ( sau cälugärite), la care se adaugä fra{ii ( sau surorile) care se pregätesc pentru cälugärie. Este condusä de un stare| ( sau starejä), ajutat de un consiliu duhovnicesc. Mänästirile mai mici poartä numele de schituri, a§ezärile monahale dependente de о mänästire mai mare poartä numele de metocuri." (Mircea Päcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxé Romane, Bucure§ti, Editura Basilica, 2013).

9 Jean Baechler Tn Tratat de Sociologie, ( coord. Raymond Boudon), Ed. Humanitas, 1997, p. 491.

10 P.S. Irineu, Monahismul -chivotul neamului romänesc, Alba lulia, Editura Reintregirea, 2013, p.6

11 William H. Swatos jr., The History of Meaning, Tn History, Time, Meaning and Memory: Ideas for the Sociology of Religion, Brill, vol.20, Leiden, 2011, p.61.

12 Actul a fost fäcut pe 4 februarie 1925, iar pe 1 noiembrie al aceluia§i an, Miron Cristea a fost numit primul patriarh al Bisericii Ortodoxé Románé.

45