Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 36/2. (2016)
Ioana Cosmina Bolba: Din istoria pelerinajului romănesc transilvan (sec. XX – prezent). Aspecte antropologice, sociologice si religioase
Marisia XXXVI Din istoria pelerinajului romänesc transilvan (sec. XX- prezent): aspecte antropologice, sociologice si religioase loana Cosmina Bolba The Pilgrimage of Romanian Transylvania (sec. XX-present): anthropological, sociological and religious aspects Abstract Travel to sacred places has been one of the constant concerns of humanity, though an exact periodization is not known, it is known only that passion for mystical journeys worried many nations, through the perception of divinity and relationship between man and divinity. The author insists over contemporary romanian pilgrimage, highlighting the strong, spiritual and social valences. Whatever the worship origin, what Orthodox, Greek Catholic and Roman Catholic pilgrims have in common, is the pursuit of absolute, need of a miracle and spiritual retrieval in a frame considered sacred. Beyond commercial and marketing aspects of pilgrimage (publicized by the media), the human need of a miracle is an essential component of social-religious phenomenon. Pilgrimage becomes through its religious and anthropological components a social factor which transposes human nature into a divine one. Cuvinte cheie: pelerinaj, locuri sfinte, aspiratia spre absolut Key words: pilgrimage, sacred places, the pursuit of absolute Cälätoriile spre locurile sacre au fost una din preocupärile constante ale omenirii, de§i о periodizare exactä nu se cunoa§te, se §tie doar cä, pasiunea pentru cälätoriile mistice a främäntat multe popoare, prin perceptia despre divinitate §i relafia om-divinitate. Premisa de la care se porne§te ín pelerinaj este legatä fie de anumite locuri ( de ex. Jara Sfäntä, Muntele Athos) sau aspecte ce tin de sfintenie ( moa§te) §i arta religioasä ( icoane fäcätoare de minuni). Faima acestora au atras pelerini creänd astfel un fenomen social complex, in care scopul cälätoriei sä fie unul spiritual, duhovnicesc bazat ре о credinfä vie, autenticä. Componentä a antropologiei religioase, pelerinajul e о cale de acces spre divinitate, in care omul intälne§te divinul pe „Cärarea irnpäräfiei” pentru a aspira la viafa ve§nicä §i la mäntuire. Cultui cre§tin in general are ca §i laturä distinctä chemarea spre nemurire, spre impärtä§irea cu Tainele Sfinte ín vederea dobändirii mäntuirii.1 Cuväntul peierin2 („peregrinus” din latiné) a suferit ín timp ni§te muta|ii semantice datorate probabil fluctuapor istorice §i geografice: din „ stráin” in „ cälätor”, apói „ peierin” desemnänd doar acea persoanä care cälätore§te ín scop religiös spre anumite locuri considerate sfinte. 1 íntr-o acceptiune mai largä, teologicä, pelerinajul este drumul spre ve§nicie de la via(ä la moarte, cre§tinul fiind un permanent „ peierin” ín timpul viefii sale pämänte§ti. 2 DEX, ed. II, Bucure§ti, 1998. ín limba romána, cuvántul pelerinaj este un neologism de secol XIX, de origine francezä. Pänä la acea data s-а folosit termenul hagiu, ce provine din turcescul hagi, care desemna pe cre§tinul sau musulmanul care a fost in hagialác, ín cälätorie la locurile sfinte. 43
