Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 36/2. (2016)
Ciprian Rigman: Conduita socială a învăţă torilor greco-catolici din Dieceza Gheria între normă şi realitate (1856-1868)
Istorie ínvátátorul era, ín acela§i timp, §i un agent al introducerii normelor de conduitä §i igienä corespunzätoare timpului, avänd obligatia sä vegheze asupra igienei elevilor, astfei Tncät ace§tia sä vinä la §coalä spälati, pieptänati §i cu verminte curate. Meseria de dascäl presupunea, Tnainte de toate, interactiunea cu copiii comunitätii in cadrul cäreia ínvátátorul i§i desfä§ura activitatea §i, in aceastä privintä, documentele oficiale trimise de la nivelul Episcopiei traseazä о conduitä profesionalä de urmat. Astfel, fiecare dascäl trebuia sä incerce sä cä§tige iubirea elevilor säi, printr-o purtare „afabilä §i о tratare umanä”, sä nu fie niciodatä posomorät §i mänios §i, in niciun caz, sä nu strige la §colari, sä-i loveascä cu palma, „cu linia”, sä-i tragä de pär §i sä-i punä in genunchi sau „sä-i batä cu capul de scaune §i perete”, lucruri care „aspru se opresc’A3. Dascälul timpului era obligat sä foloseascä tactul §i stäpänirea de sine atunci cänd comunica pärintilor despre näzbätiile §i vorbele nepotrivite ale §colarilor. Dacä §colarii se pretau la imoralitä|i sau furturi, dascälul avea obligatia sä se consilieze cu parohul local §i cu parinfii, care urmau sä-§i pedepseascä progeniturile, „dupä märimea päcatului, cu varga”, §i in acest fei „dascälului niciodatä sä nu-i fie iertat a pedepsi trupe§te pe prunci’A4. Tnvätätorului nu-i era permis sä-i foloseascä pe §colari la rezolvarea treburilor sale gospodäre§ti: sä-i aducä apä, sä-i facä focul, sä ingrijeascä de staul, sä-i supravegheze copiii, sä-i sape grädina sau sä-i culeagä cämpul „si totu§i sä pofteascä ca pruncii sä vinä regulat la §coalä §i sä invete moral itate ” . Relafia invätätorului cu Biserica trebuie analizatä prin prisma faptului cä §coala era confesionalä, fiind a§ezatä, din punct de vedere legal, sub patronajul institufiei ecleziastice, §i prin prisma faptului cä dascälul era, de foarte multe ori, §i cantor al bisericii parohiale. Pe aceste coordonate, ínvátátorul era indatorat sä§i inceapä §i sä-§i finalizeze prelegerile didactice cu rugäciunile „Tatái Nostru” §i „Näscätoarea”. De asemenea, in duminici §i särbätori, ca §i la vecernia de sämbäta §i in preserile särbätorilor, dascälul trebuia sä asiste cu elevii säi la slujbele religioase §i sä-i supravegheze atent13 * 15 16. invä|ätorul avea obligatia sä-i ducä pe prunci la bisericä, sä se ingrijeascä de buna lor purtare §i de ränduirea corespunzätoare a implicärii lor in serviciul divin, prin intermediul corului sau al citirii cärtilor biserice§ti. Dascälul avea obligatia sä-i recunoascä parohului locul superior in ierarhia comunitäfii, pe de о parte pentru cä preotul era, conform légii, directorul §colii locale, iar pe de altá parte pentru cä preotul, fiind hirotonit, era ínvátátorul, pástorul sufletesc §i pärintele nu numai al celorlalti credincio§i, ci §i al sáu. Bunul mers al §colii confesionale solicita invätätorului sä se ingrijeascä sä aibä о bunä relaxe cu preotul local, pentru a putea concentra energiile comunitätii in directia §colii. ín ceea ce prive§te raporturile invätätorului cu preotul, sä läsäm sä 13Arhivele Nationale ale Romäniei, Serviciul Judetean Cluj, Fond Episcopia Greco-Catolicä Gherla (in continuare ANRSJCJ-FEG), Act 23/1863, f. 6 v. ulbidem. 15„Amicui §coaler, nr. 47/1862, p. 372. 16ldem, nr. 28/1863, pp. 221-223. 36
