Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 36/2. (2016)
Ciprian Rigman: Conduita socială a învăţă torilor greco-catolici din Dieceza Gheria între normă şi realitate (1856-1868)
Marisia XXXVI pronunjie clarä §i corectä, „о sänätate solidä §i durätoare”, ,,[...]un trup bine proportional, cäci copiii sunt ai naibii, ei i§i fac räs §i chiar obiect de batjocurä dintr-un от ce-l väd schilodit intr-o privintä sau alta: §chiop sau cu capul sau nasul prea таге proportional §i cu ochii holbap sau cu gura intr-o parte sau prea таге sau prea micä”7 8 9 10. ín privint calitätilor suflete§ti, dascälul se cuvenea sä aibä о formatie religioasä „in lucrurile §i faptele sale”, sä fie con§tiincios, sä aibä dragoste de meserie §i „sä intämpine cu egalä iubire pe toti elevii färä deosebire”, sä fie indulgent §i räbdätor §i „sä-§i stäpäneascä orice tulburare §i inver§unare’e. Presa vremii identificä §i un alt set de calitäti pe care trebuia sä le posede dascälul modernitätii transilvänene: bunätatea, statura respectabilä, räbdarea, exactitatea, zelul, cäci ,,[...]zelul e acea ardoare cugetatä §i perseverentä се о puné omul spre a-§i impiini datoriile totdeauna §i cät se poate de bine”, moravurile cele bune, cäci „a forma inima copiilor, iatä treaba cea importantä a unui institutor, iatä obiectul cel principal al solicitudinii sale”, pietatea, cäci ,,[...]institutorul care nu e cre§tin adevärat nu numai cä nu poate face nimic pentru educatiunea religioasä a elevilor säi, dar le mai släbe§te credinta, ce avea misiune a le-о intäri”, polite^ea, cäci „institutorul trebuie sä se arate politicos, mai ales cätre pärintii elevilor säi, a cäror incredere trebuie neapärat sä о cä§tige’e. invä^ätorul nu era doar un simplu transmittor de cuno§tin|e §i informal, ci avea un rol múlt mai important, acéla de formator de caractere umane. §lefuirea caracterului tinerilor invätäcei trebuia sä fie lucrul cél mai important pe agenda dascälilor, al cäror exemplu personal §i ale cäror Tnsu§iri suflete§ti jucau un rol de primä important : „Acesta este lucrul cel mai greu in chestiunea §colarä, aid se poftesc proprietäti mari, cunoa§terea omului, cunoa§terea naturii pruncilor §i a plecärilor §i facultätilor lor spirituale, iar mai cu seamä se pofte§te ca insu§i dascälul sä aibä inimä nobilä, crescutä §i bunä, inima unui adevärat pärinte, cu un cuvänt sä fie insu§i crescut bine, ca sä poatä fi crescätor bun’A0. Prin natura misiunii sale, Tnvättorul avea menirea sä-i determine pe tineri sä-§i intrebuinteze facultätile intelectuale, sä cugete, sä ra^ioneze, sä „le infrumuseteze mintea cu cuno§tintele folositoare pe care diversele trebuinte ale viepi le reclamä in fiecare minut spre a le pune in lucrare”, sä ii facä sä intleagä frumusefile naturii §i minunile industriei omene§ti11 12. Ca atare, dascälul trebuia sä fie un exemplu de comportament pentru elevii säi: ,,[...]dacä pedagogul opre§te sudalmele §i nici singur nu face, dacä nu se mänie, §i in prunci de§teaptä ura contra mäniei, dacä e drept in promisiune §i in cuvinte inaintea pruncilor, dacä e statornic §i cu caracter bärbätesc, dacä e echilibrat in re lati a sa cu pruncii, tocmai a§a se dedau §i pruncii a se feri de sudälmi, a uri mánia, a fi drepti, a-§i a prop i a caracterul bärbätesc’A2. 7ldem, nr. 27/1863, p. 218. 8lbidem. 9ldem, nr. 20/1864, pp. 209-212. 10ldem, nr. 47/1862, p. 372. 11ldem, nr. 19/1864, p. 193. 12ldem, nr. 47/1862, p. 372. 35
