Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 36/2. (2016)
Iulian Stelian Boţoghină: Realităţile frontului de est dezvăluite de militari ai armatei Austro-ungare refugiaţiîn România neutră
Istorie Timisoara, unde se afla internat, deoarece fusese ränit pe 18 ianuarie 1916 in lupta cu baioneta din jurul localitätii Tarnapol, de pe Nistru. Mai intäi a fost transportat la Holm Kasau, apói la Timisoara in ziua de 4 februarie. Dezertorul a declarat cä morálul trupelor era scäzut, toatä lumea dorea pacea. Din luna decembrie 1915 hrana devenise cu mult mai rea. Päinea era fabricata dintr-un amestec de porumb, fasole, cartofi si paie. „Portiunea” de carne, adicä ratia era redusä la 150 g si päinea avea 350-400 g, nicidecum 500 g cum era prescris. Räspunzänd la intrebäri, Ferdinand lenciovsky a declarat cä in imperiu se vorbea cä Románia nu va intra in räzboi contra Austro-Ungariei, cäci in schimbul neutralitätii i se promisese Bucovina, Basarabia si о parte din Transilvania. loan Mihalcea, incorporat la Regimentül 7 Cavalerie, de fel din Оспа de Fier, comitatui Caras-Severin, dupä ce a povestit despre gradul de instructie si organizarea regimentului säu, a declarat cä pe timp de расе, recrutii soseau voiosi la unitätile de concentrare. Ceea ce explicä de ce nu erau dezertori in timp de расе. Solda se plätea de cätre plutonierul escadronului si nu s-а intämplat vreodatä ca militarul sä nu-si primeascä banii21. ín general, ofiterii ii tratau bine pe soldati. О intämplare nefericitä, dar unicä, s-а petrecut intr-o altä unitate cänd un soldat a dat cu cutitul intr-un locotenent care il pälmuise. Imaginea militarilor romäni in armata impäratului de la Viena era foarte bunä, loan Mihalcea declaränd cä „se crede cä soldatii si ofiterii nostri sunt de temut, judecänd dupä cum luptä romänii din armata lor”. La 15 aprilie 1916, translatorul Virgil Popoviciu a consemnat räspunsurile date de dezertorul Peter Schneider, sergent in armata impäratului, in värstä de 24 de ani, de nationalste neamt dupä tatä si román dupä mamä, cu domiciliul in Arad22. Granita in Románia a trecut-o in ziua de 15 martié 1916, pe la Pietricica, deoarece era persecutat pentru cä mama sa era romäncä, iar el vorbea románeste cu militarii de nationalste románé din armata austro-ungarä, avänd chiar prieteni romäni. Pe 15 decembrie 1915 fusese trimis cu unitatea sa din Brasov la Isonzo, unde pe 15 februarie 1916 s-а imbolnävit. Cát a stat pe front, lupte nu s-au dat din cauza zäpezilor foarte mari. Dupä spusele soldatilor care fuseserä la frontiéra greceascä acolo se gäseau dislocate tot regimente din Ardeal, la fei si in Albania. Pe cämpul de luptä, hrana era suficientä si bunä. in schimb, in garnizoanä era mäncare mai slabä calitativ, soldatilor servindu-li-se carne numai de patru ori pe säptämänä. ín spital se dädea si mai putinä hranä si mai rea, carne 200 g de om, insä numai de patru ori pe säptämänä. 1 kg carne de vitä costa 4 coroane. Moralul trupelor era scäzut. In timpul atacurilor, ofiterii rämäneau inapoi. Toti cei care soväiau si rämäneau in urmä erau impuscati de cätre jandarmii de cämp, care se gäseau in dosul frontului. Ibidem, f. 120-120V. Ibidem, f. 121-121V. 106
