Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 34-35/3. (2015)
Beatrice- Milandolina Dobozi: Clerul romăn greco-catolic din actualul judeţ Mureş şi veniturile lui financiare la 1896
Marisia XXXIV-XXXV romano- §i greco-catolic §i a celui armean, aceastä Tntregire era conditionatä de о contribute a fiecärei Biserici ín cauzá, mai precis a ierarhiei superioare, la sustinerea financiarä a propriei preotimi.1 Cum „personajul” principal al interesului nostru este situatia materialä a preotimii románé unite din judetul Mure§, la sfár§it de secol XIX, meritä, eredem, о retrospectivä concisa a principalelor date cunoscute referitoare Ia subiect. In 1743, Tmpäräteasa Maria Tereza emitea un rescript privind sursele de venit ale unui preot: „stola” adicä suma de bani primitä pentru asistenta religioasä acordatä credincio§ilor Ia diferite ocazii, respectiv beneficiile portiéi canonice.2 Dimensiunea acesteia din urmä a fost fixatä printr-un alt decret terezian din 1765: térén arabil echivalent a 20 de gäleti de grau (о gäleatä reprezentänd 24 kg.) §i de fänat, acordat fiecärei parohii.3 insä asigurarea unei situatii materiale decente pentru slujitorul din altar a rämas о sarcinä exclusivä a comunitätii parohiale, multe decenii la ränd. Statui а refuzat sä preia aceastä povarä §i sä asigure о salarizare corespunzätoare pentru preotii greco-catolici, de§i ierarhia bläjeanä a fäcut eforturi in acest sens. De aici diferenta considerabilä intre cät cä§tiga derül román unit §i cel luteran, spre exemplu, la mijlocul secolului al XlX-lea. Renumitul istoric clujean, Simion Retegan, a calculat un venit mediu anual de numai 58 fl./an pentru preotii din arhidieceza Blajului, in 1862. In acela§i timp, clerul luteran beneficia de venituri cuprinse intre 600 §i 2000 fl. anual4. Acela§i autor identificä structura venitului preotimii romäne§ti din spatiul intra-carpatic, pentru aceea§i epoeä: 1) teren arabil §i fäneatä; 2) birul preotesc cu douä componente: mierta de „bucate” §i ziua de lucru, ambele prestate de credincio§i, inegale din punctui de vedere al cuantumului care se fixa potrivit obiceiului locului; 3) stola sau venitul patrafirului, din care 1/3 revenea cantorului.5 La peste trei decenii distantä, problema generalä a inzestrarii materiale a clerului tuturor confesiunilor a reintrat in atentia autoritätilor budapestane, acestea fiind interesate sä cunoascä in detaliu care sunt veniturile §i cheltuielile fiecárui preot, sursele de venit §i, in final, venitul real ce constituie congrua preoteaseä. ín acest sens, s-а organizat о conscriere generalä a veniturilor, in 1896 fiind emis un ordin al ministrului de resort6, sub nr. 878. Acesta continea, in detaliu, procedura de urmat in conscrierea veniturilor §i cheltuielilor preotilor catolici de rit latin §i grec7. Parcurgerea acestui ordin dezväluie cine §i cum trebuie sä se implice in realizarea acestei actiuni ample. ín primul ränd era vorba de fiecare preot care avea obligatia sä-§i intoemeaseä situatia propriilor venituri §i cheltuieli, sub controlul protopopului, care confirma autenticitatea datelor prin semnäturä. Amintita situatie se intocmea in 3 exemplare, semnate de preot, care trebuia sä aplice §i sigiliul parohial.8 Acesteia ii 1 Révai Nagy Lexikona (Marele Lexikon Révai), vol. XI, Budapest, 1914, p. 851. 2 Apud Mirela Andrei, Preotimea greco-catolicá din Vicariatul Rodnei in prima jumätate a secolului al XIX.lea, intre public §i privat, in Identitate §i alteritate, (coord. N. Boc§an. S Mitu s.a.), 3, Presa Universitarä Clujeanä, 2002, p. 114-121. 3 Serafim Duicu, Pe urmele lui Petru Maior, Editura Sport-Turism, Bucure§ti, 1990, p. 82, nota 1. 4 Simion Retegan, Inzestrarea materialä a clerului greco-catolic din Transilvania la mijlocul secolului al XlX-lea (1850-1867), in 300 de ani de la Unirea Bisericii románe§ti din Transilvania cu Biserica Roméi, Presa Universitarä Clujeanä, p. 244. 5 Idem. 6 Ministrui cultelor §i invätämäntului public era, la acél moment, dr. Wlassics Gyula 7Textul integral, aleätuit din 57 paragrafe, in limba maghiará, l-am consultat la adresa www.3.arcanum.hu/rendtar, accesat ín decembrie 2014. 8 Idem, §. 7. 60
