Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 34-35/3. (2015)
Alexandru Porţeanu: O intuiţie din ianuarie 1914 privind realizarea apropiată a aspiraţiilor romănilor din Transilvania
Marisia XXXIV-XXXV Dar, tumultui §i iure§ul evenimentelor de la sfär§itul Primului Räzboi Mondial, din perioada imediat urmätoare §i Tndeosebi acéla al Tncarcatei §i intensei activitati a lui Elie Miron Cristea , nu i-au dat rägazul necesar nici chiar autorului inspiratei proorociri, sä descifreze semnificatia - fie §i numai partialä - a premonitiei sale, mult mai apropiatä Tn timp. Acum, dupä peste un secol, la Tnceputul unui nou Mileniu cre§tin, ne putem apleca atentia asupra inspiratiei, motivárii §i semnificatiei perceperii pertinente a sensului profund al evenimentelor, a§a cum se infäti§au ele ín con§tiinta unor contemporani. Examinarea §tiintificä obiectivá a unor intuitii politice semnificative din trecut face parte nu numai din istoria politica a acéléi epoci ci, íntr-un plan mai larg, din Tnsä§i istoria culturala §i spirituálé a unei societáti sau téri, din gändirea politicá §i din gändirea istoricä a unei epoci. ín cazul de fatá, ne putem puné íntrebarea fireascá daca premonitia, presimtirea sau chiar proorocirea exprimatá atunci de Elie Miron Cristea avea suficiente temeiuri ín realitatea social-politicá a timpului ? Női eredem cä da. Un asemenea exercitiu intelectual nu poate fi considerat ca о tentativä de istorie contrafactualä („ce ar fi fost daca ar fi fost сева се пи a fost?’’) care prive§te din prezentul actual spre trecut Tncercänd ipoteze subjective ce riscä sä se Tndepärteze de realitate, deoarece intuitia Tnainta§ilor prive§te din prezentul lor cätre viitorul pe care ÍI pot modela activ. Intuitia este definita ca о capacitate a con§tiintei de a descoperi pe cale rationalä, ín mod spontan, esenta, sensui unei Probleme, al unui lucru. Ea poate avea ín unele cazuri valoare de revelatie, cu trimiteri cätre sferele infinitului absolut. Primul semnal al acestor temeiuri s-а produs dupä numai о lunä §i jumätate de la proorocirea exprimatä de Episcopul Elie Miron Cristea. La 17 februarie 1914, se producea ruperea curajoasä de cätre partea romänä a mult prea indelungatelor §i exasperantelor tratative politice ungaro-romäne. Acest moment putea ínsemna apropierea sfär§itului hegemoniei maghiare asupra majoritätii romäne§ti a Transilvaniei. Ruperea nea§teptatä a tratativelor putea prevesti inclusiv evenimente sau chiar hotäräri múlt mai importante decät ar fi putut pärea la prima vedere. Se poate puné íntrebarea aproape retoricä: ce anume mai putea fi de a§teptat dupä ruperea tratativelor? Acest fapt dovedea cä fuseserä aproape epuizate majoritatea posibilitätilor de identificare a unei solutii minimal acceptabile pentru romäni, §i - eventual - maximal suportabilä de cätre partea ungarä. Evolutia situatiei generale ín directia unui vid politic era absolut imposibilä §i - oricum - deosebit de hazardatä, chiar periculoasä in cél mai inalt grad, pentru ambele párti. AI doilea semnal relevant al acestui curs al evenimentelor, a urmat curänd. Conducerea Partidului National Román a convocat pentru data de 6 mai 1914, la Dej, о importantä reuniune pentru „stabilirea unui program de actiuni politice in apärarea §i revendicarea drepturilor noastre”. Dupä programele politice fundamentale ale P.N.R. din 1881 §i 1905, programul preconizat ín 1914 íntrunea suficiente premise ce-l puteau índreptáti a deveni programul final decisiv, de importantä istoricä majoré, al Partidului National Román §i al intregii natiuni románé. Elaborarea lui nu a putut fi concretizatá, deoarece la reuniune nu a putut participa, din motive de Jndelungatä suferintä”, tocmai pre§edintele Partidului, Gheorghe Pop de Báse§ti. 328
