Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 34-35/3. (2015)
Ioan Eugen Man: Evoluţia urbană a oraşului Reghin începând cu secolul al XIX-lea până în anul 1918. Efectul acesteia asupra locuitorilor săi
Marisia XXXIV-XXXV lungul sträzii Mihai Viteazul pänä cätre actualele imobile nr. 90 §i 83, spre nord-vest spre strada M. Eminescu pänä la actualele clädiri nr. 23 §i 24, spre nord-est prin prelungirea sträzii Pandurilor pänä Tn apropriere de Reghinul Unguresc, spre est cuprinde sträzile Gh. Doja, Rozmarinelor, Toamnei, Brändu§ei, Verii, iar spre sud-est sträzile Aurel Vlaicu, Apelor, Cälära§ilor. De altfel, memorialistul Joseph Haltrich,42 in scrierele sale mentiona: ”Pe la mijlocul secolului al 18-lea, conform traditiei, in partea de nord-vest a ora§ului acum unde se aflä biserica catolicä se terminä ora§ul, §i, de aid in jos, cätre a§a numitul magazin (főstül Spital militar) §i peste intregul deal al lui Laurentiu, erau cele mai frumoase lanuri de grau”, in partea de nord a Pietei Petru Maior, ca §i la Tärgu-Mure§, harta prezintä douä grupäri de constructii, a cäte 3 clädiri fiecare, acestea fiind demolate ceva mai tärziu. Privitor la aceste constructii, memorialistul Joseph Haltrich aminte§te: „Piata, acum cu totul Uberä, era pänä in anul 1848, in mijloc era ocupatä in cea mai mare parte. Acolo se gäsea ghereta oficiului de mäsuri §i greutäti a ora§ului, sus de tot se aliniau gheretele olarilor, cizmarilor, täbäcarilor, dogarilor, о frizerie, iar mai inainte §i о serie de cäsute pentru comert din zid, §atrele precupetelor (vänzätoare de päine, carne, bränzä, fructe etc), mäcelärie §i in fine clädirea lungä in forma de vinclu a cartierului majorului de cavalerie cu grädinä §i curte mare §i grajdurf\43 Evolutia urbanä a Reghinului este sträns legatä de evenimentele din 1-2 noiembrie 1848, cänd sunt arse din temelii 397 case, biserici, §coli, precum §i Primäria, pagubele ridicändu-se la imensa sumä de 1.582.858 florini, Tnsemnänd averea ora§ului de 15 ori.44 Urmeazä о perioadä de prosperitate a localitätii, prin participarea me§te§ugarilor §i a comerciantilor din ora§, actiunea urmänd sä se desfä§oare pänä in preajma Primului Räzboi Mondial. Principalele §antiere de constructii sunt in Piata Petru Maior, strada Mihai Viteazul, in ambele pästrändu-se forma initial avutä a edificiilor. Sunt amenajate sau construite noi case in sträzile Mihai Eminescu §i Ion Creangä, in aceasta din urmä cu ateliere de täbäcärie, dar §i in strada George Co§buc. Foarte afectatä a fost strada Sárii, indeosebi in zona de intersectie cu strada §coli. In anul 1863, la 15 ianuarie, Reghinul Säsesc este ridicat in rändul ora§elor libere, cänd este scos din subordinea Comitatului judetului Turda, sub directa subordonare a guvernului,45 de altfel datä cänd se särbätore§te ’’Nunta Reghinului”.46 Aceste schimbäri in urbanistica ora§ului Reghinul Säsesc au determinat importante mutatii in viata locuitorilor. íncá din secolul al XVIII-lea in Transilvania habsburgicä s-а interzis construirea de case din lemn, insä aceste reglementári nu au eliminat subit existenta acestei categorii de case, unele däinuind pänä in anul 1848 cänd au fost pustiite de marele incendiu. ín acest an sunt inregistrate la Reghinul Säsesc un numär de 954 de case §i 4881 de locuitori.47 Referindu-se la aceste schimbäri tot Haltrich aratä: ’’Reghinul Säsesc s-а schimbat complet in toate aspectele sale exterioare, in organizarea caselor in ultimul secol. Populatia Reghinului s-а schimbat §i ea in decursui ultimilor о sutä de ani, Ocupatiile principale 42Joseph Haltrich, op. cit., p.4 din traducere. 43Joseph Haltrich, op. cit., p.8. 44Ernst Philippi §i Wigant Weltzer, op. cit., p. 56 45Beiträge zur kenninise Sachsshc-Reens, (Contributii la cunoa§terea Reghinului Säsesc), Sibiu, 1870, p. 210-211. 46Ernst Philippi §i Wigant Weltzer, op. cit., p.56. 47loan I. Costea, Destin §iistorie, p.254. 169
