Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 34-35/3. (2015)
Dorel Marc: Civilizaţie urbană şi transport tradiţional. Plutăritul, comerţul lemnului şi amenajările hidrotechnice la Tărgu-Mureş
Marisia XXXIV-XXXV fiecärui caz, gestiunea bunului public §i viata civilä apartinänd civilizatiei dar §i de §tiinta guvernärii8. In cea ce prive§te tematica noasträ, a raportului dintre culturä §i civilizatie, Tntre civilizatia traditionalä §i cea modernä, putem vorbi §i de un impact invers al tehnologiei asupra valorilor culturale. О tehnologie, ca vector de valori, este considerata stälp al civilizatiei, pätrunde mai u§or Tn sänul comunitätii decät valorile spirituale, dar efectul schimbärii tehnologice, dupä cum afirma §i teoreticianul Toynbee, nu rämäne la suprafatä, ci pätrunde Tn adäncime pänä cänd „Tntreaga culturä traditionalä este subminatä”....cultura sträinä pätrunde, bucäticä cu bucäticä prin spatiul deschis de zidul exterior de apärare culturalä, prin poarta de intrare a tehnologiei sträine”9. Teoreticianul amintit, ajungea la necesitatea de a utiliza termeni diferiti pentru a desemna ceea ce este universal, obiectiv, transmisibil §i pentru ceea ce este specific, subiectiv §i local. Opus Tnsä unei „valori culturale” Tnalte, dupä Toynbee este „elementul trivial”; acesta considerä cä tehnologia este partea trivialä a cuplului culturi/civilizatie10. Fatä de aceastä teorie se simte nevoia unei nuantäri care tine de constatarea cä civilizatia atrage Tnsu§irea tuturor componentelor ei, de exemplu: dacä Tmprumuti tehnologie, vei importa §i ceva din institutii politice, legislate, comportament, fiind indusé valori implicate de civilizatie, dar nu neapärat §i de culturä la modul sincron, Tntrucät poate exista cel putin un punct al culturii propriu-zise care rämäne inalienabil11. Civilizatiile sunt ni§te „harnici arhitecti §i fäuritori de memorii culturale, de uria§e §i complexe depozite de produse ca identificatori cultural/”12. Precum culturile, §i civilizatiile se prezintä §i se impun prin ceea ce expun, sedimenteazá §i apoi imprimä ca mo§tenire culturalä generatiilor ce se succed. Uneori, exprimarea identitätilor prin patrimoniul cultural, poate tine de un accentuat conservatorism: „PrestigiuI vechiului e una dintre componentele dramei identitare a natiunilor esteuropene care, §ubrezite, de regula, de un prezent precar §i temätoare dinaintea viitorului nesigur, T§i fac din trecut о justificare §i un refugiu. Trecutul e muzeal pentru vestici §i existential pentru cei din est”13. La granita etnologiei cu sociologia, aträgänd atentia asupra mutatiei ontologice ре care о reprezintä activitatea de convertire a „datelor lumii concrete Tntrun sistem al ordinii antropice”, sociologul román D. Dräghicescu sublinia: „Producänd obiecte Tn mediu, dupä un model mental, omul produce lucruri inexistente Tn naturä §i se produce pe sine Tntr-o altä sferä de realitate decät cea corporalä”14, este о fiintä genericä a socialului, confirmänd cä realitatea socialä este un proces complex §i contradictoriu Tn permanentä devenire. Societatea Tnsä§i existä acolo unde spatiul locuit devine spatiul träit, care poate fixa, un sat, ora§, comunitate (G. Simmel). Avansänd о solutie preponderant filozoficä, Tntemeiatä pe premisa cä tehnica este Tntotdeauna un proces social-istoric, Herbert Marcuse avertizeazä asupra schimbärii valorilor directoare: „cänd tehnica devine forma universal a 8 Ibidem. 9 Ibidem, p. 198. 10 Ibidem, p. 199. 11 Ibidem. 12 Sorin Baciu, Culturä §i civilizatie. Instrumente de abordare; Ed. Cavallioti, Bucure§ti, 2010, p. 39. 13 Ibidem, apud Andrei Ple§u, 2007, „Nostalgie §i sperantä", in Obscenitatea publica, Ed. Humanitas, Bucure§ti. 14 Vezi Dumitru Dräghicescu, Ontológia umanä, Ed. §tiintificä §i Enciclopedicä, Bucure§ti, 1987, pp. 21,47. 108
