Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 34-35. (2014-2015)
Articles
84 E. Gáll Izvoarele scrise eviderfiiazä la Sighisoara existerfia unei cetäji regale (castrum Sex) in secolul al XII-lea, ceea ce presupune existerfia in zona a unui habitat dens la nivelul epodi medievale: proprietäji regale, districte de cetä(i, dar si comunitä^i de slujitori care se ingrijeau de proprietäp particulare regale sau laice, cu alte cuvinte existerfia unor realitä^i sociologice si economice múlt mai complexe, a unei societäp stratificate ín sens medieval. Din punct de vedere al statutului social nu avem la dispozfiie izvoare narative privind realitä^ile sociale si evolupa proprietäfilor din zona Sighisoarei. Microzona noasträ apar^inea teritoriului comitatului Fehér, care avea о mare intindere. Datoritä impreciziei izvoarelor narative existen(a diferitelor tipuri de proprietä(i cunoscute in Regatul Maghiar (proprietati regale, districte de cetäp, comunitäfile de slujitori care se ingrijeau de proprietati particulare regale, proprietati particulare laice), dar si a conglomeratelor de populatii130 de pe teritoriul acestuia ne impiedicä sä avem о párere clara privind statutul si identitatea de grup, izvorätä din statutul säu, a comunitäpi de la Dealul Viilor. Menponäm cä pe längä garnizoanele militare de secui,131 se cunosc 130 Trebuie menponat numele Dräuseni, care in maghiarä apare sub numele de Darócz, desemnänd acea meserie care se ocupa cu anumite secvenje ale vänätorii, de exemplu jupuirea animalelor vänate. ln legäturä cu numele localitäpi Darócz, G. Heckenast a observat cä acesta reprezintä populapile slujitoare regelui íji este caracteristic in special secolului al XII-lea: Heckenast 1970, 26-27. La nord-est de Sighisoara se gäsesc §oimusu Mic $i §oimusu Mare, care la rändul lor au legäturä cu vänatul. Privind relapa dintre denumirea localitäplor si ocupapi in epoca arpadianä, vezi: Heckenast 1970. Despre denumirea de localitäp in epoca arpadianä, vezi: Kristó et al. 1973-1974, 26-27; Kristó 2005, 117-133. 131 ín cazul secuilor, sarcinile §i privilegiile militare au determinat constituirea unui grup care a avut la baza identitäpi sale funcpa militarä, obpnänd privilegii de organizare proprie in cursul epoch medievale si care din secolul al XII-lea in izvoarele narative apar sub diferite forme (Kordé 1994, 623). In problema originii acestei populapi, numitä secui pänä in zilele noastre, s-au conturat douä tenditfie principale: 1. populapa de origine maghiarä (L. Benkő, I. Bóna, J. Balázs); 2. populape militarä auxiliarä de origine turcicä (Gy. Györffy, Gy. Kristó, I. Fodor, L. Makkai) (Kordé 1994, 624). Färä sä inträm in detalii privind originea acestor douä teze, pnem totusi sä remarcäm cä: a. prima tezä nu a adäncit suficient bazele teoretice privind interpretarea socialä a originii secuiesti, chiar dacä a folosit multe argumente lingvistice, arheologice, etnografice sau toponimice; b. teza originii turcice, adicä a unei origini etnice a secuilor, se bazeazä puternic pe tending retrospectivä in cercetare (acest tip de analizä are la bazele sale filozófia evoluponistä a secolului al XVIII-lea [Trigger 19902, 56-57], respectiv teória lui Charles Darwin [pentru critica darwinismului, vezi: Kuhn 2006]), dominantä in istoriografiile si arheologiile est-europene. Sigur este faptul cä secuii ca grup (militar) distinct, ca entitate de sine stätätoare, apar in izvoare narative in prima parte a secolului al XII-lea (1116), dar cu un caracter nu indeajuns de dar precizat. Chiar dacä apar intr-un context apropiat cu un alt etnonim, pecenegii, aceasta nu inseamnä cä se referea la etnie, ci la statutul lor militar (care a evoluat spre caracterul de napune medievalä). Intr-o perioadä in care formele vechi de organizare socialä sunt compromise, respectiv distruse, apar noi grupuri sociale secundare care dobändesc importanpi si prestigiu pe paleta organizärii sociale si militare. Istoria politicä si militarä a Regatului Maghiar din secolul al XI-lea (privind istoria secolului XI, vezi: Kristó 1999; Kristó 2003) a insemnat disparipa vechilor forme de organizare socialä si a vechilor valori „pägäne” si aparipa unor noi forme sociale, dar si impunerea de cätre puterea centralä a unui set de noi valori, sträine si pänä la urmä antagonice fa(ä de cele anterioare. Acest context istoric, cu räzboaie interne si externe (de exemplu in prima parte a secolului al XI-lea au avut loc numeroase conflicte armate intre Regatul Maghiar si Imperiul Romano-German: 1030, 1041-1044, 1051-1052, 1060), a prilejuit si a determinat aparipa unor noi forme sociale, militare, care pe de-о parte au reusit sä menpnä unele dintre vechile structuri organizatorice, dar pe de altä parte prin obpnerea unor noi privilegii au creat un grup cu о identitate socialä aparte, bazatä pe funcpa si prestigiul identitäpi de militar, avänd la bazä forme de organizare occidentale, mai precis francé. Dupä pärerea noasträ aparipa, respectiv coagularea unei noi entitäp cu rol militar Si politic precis, a avut loc in cursul secolului al XI-lea. Rezultatul acestui proces sociologic si instituponal-politic se intrevede in izvorul din 1116, unde apare pentru prima oarä ca о nouä entitate politico-miiitarä. Faptul cä secuii nu apar in izvoare si in secolul anterior se poate explica prin faptul cä ei incä nu au existat in acea perioadä ca entitate socialä si militaro-politicä. Trebuie sä mai amintim cä tot in secolul al XI-lea apare §i nobilimea, ca о nouä entitate socialä de tip vestic (in elita nobiliarä constituitä in secolul al XI-lea au intrat mulp cavaleri occidentali), care a reprezentat in cursul epoch medievale maghiare tot о nafiune. Aceastä observape a noasträ este suspnutä si de о argumentape negativä: in secolul al XI-lea apar in izvoare diferite grupuri etnice pe teritoriul regatului (etnii, desi termenul este greu de folosit pentru medievalitatea maghiarä), care se stabilesc pe teritoriul regatului, printre care pecenegii sau hospesii germanici si italieni. Pecenegii sunt menponap prima oarä in componenda structurii militare a regatului in armata lui Andrei I (1046-1060), mai precis in räzboiul contra lui Henric al Ill-lea, in g ran fiele vestice ale regatului. In aceastä ecuape nu are nici о importaifiä si nici nu poate fi stabilit ce fei de origini (biologice, culturale) aveau membrii microcomunitäplor aparpnänd acestui strat socialo-militaro-politic si ideea permanentä, de unde au venit. Ca sä intelegem fenomenul secuiesc nu trebuie sä cäutäm de unde au venit, ci cänd au fost organizati si de cätre eine? Totodatä, particularitäple specifice ale diferitelor grupuri de secui este demonstratä atät de datele lingvistice, cät Si de toponimii, ceea ce la rändul lor pledeazä pentru о construcpe socialo-militaro-politicä a regatului in secolul al XI-lea. Analizele lingvistice au evidenpat pe de о parte cä locuitorii din actuala Secuime vorbesc diferite graiuri ale limbii maghiare, iar pe de altä parte lipsa totalä a elementelor unei limbi „turcice” (Kristó 1996, 66-68; Benkő 1990, 114-116). Totodatä, atät analiza toponimelor, cät si izvoarele istorice au identificat urme ale unor comunitäp de secui in diferite pärp ale Bazinului Carpatic, imprejuräri care subliniazä din nou diversitatea originii indivizilor care au format acest strat socialo-militar. Pe baza acestor date eredem cä nasterea entitäpi secuiesti
