Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 34-35. (2014-2015)
Articles
44 D. Spänu ar trebui datate in prima jumätate si la mijlocul a secolului al Ill-lea, cänd ar fi avut loc pätrunderea carpicä in spapul intracarpatic.21 Mai recent, C. Opreanu a reiterat teza lui K. Horedt, dar cu о ajustare cronologicä semnificativä: necropolele de la Soporu de Cämpie sau Locusteni (s.a.) ar reflecta colonizarea in provincie, incä din secolul al II-lea, a unor comunitäp extra-carpatice („daco-sarmatice”).22 Cäteva amfore cenusii lustruite au fost invocate pentru suspnerea migrapei carpice pänä in Pannonia.23 íncepánd cu anii ‘80 ai secolului trecut, in dezbaterile istoriografice s-а acceptat treptat о coboräre a cronologiei grupei Poienesti-Vartiscoiu („carpice”) din secolele III—IV,24 in secolele II—III.25 Inceputurile acestei grupe erau plasate cu un secol inaintea afirmärii istorice a carpilor. In aceste condipi, se impunea о reinterpretare a similaritäplor dintre descoperirile intra- si extraprovinciale. In viziunea lui I. Ionifä, carpii nu ar fi altceva decät daci liberi,26 iar cucerirea romanä nu ar fi alterat integritatea, unitatea si continuitatea unei identitäp supraregionale „pan-dacice”.27 Descoperiri ca cele de la Soporu de Cämpie in Transilvania sau Väleni si Poienesti in Moldova ar reflecta о etnicitate supraregionalä unitarä. Din aceastä perspectiva, räspändirea amforelor de-о parte si de alta a limesului räsäritean al Daciei ar reprezenta incä un argument al unitäpi si continuitäpi culturale autohtone. Ne afläm la antipodul viziunii lui K. Horedt. Publicarea necropolei de la Sopteriu28 pärea sä ofere prilejul transärii polemicii Protase- Horedt. Potrivit lui M. Babes, folosirea ca urne a unor amfore cenusii ar permite atribuirea acestei necropole unei grupe de carpi pätrunsi in Transilvania.29 In schimb, necropolele de la Soporu de Cämpie si Obreja, unde amforele sunt absente, trebuie atribuite populapei locale provinciale (daci romanizap/in curs de romanizare). Cazul 21 Horedt 1982, 52-54 (faza „Па” a necropolei de la Soporu de Cämpie) criticat de: Protase 2002, 161, n. 17 (cu contribupile anterioare), Babes 1971, 35-36, Babes 1994, 131-136. 22 Opreanu 1998, 97; Opreanu 2008, 126. 23 Tóth 2005, 371-376, fig. 10. 24 Vulpe 1953, 498; Mitrea i960, 639; Horedt 1978, 218-219; Bichir 1973, 147-154. 25 Ioni(ä - Ursachi 1988,96-97; Ignat 1999,131-132. Noua optica a fost inauguratä de N. Miri(oiu in comunicarea (rämasä ineditä), Apartenenfa etno-culturalä a mormintelor de inhumape din cadrul necropolelor carpice (Bucuresti, Institutul de Arheologie, 11 februarie 1983). 26 Ioni|ä 1982, 65-67, 76-77; Ionp - Ursachi 1988, 97; Ionitä 2001, 423-437; Ignat 1999, 43-47. 27 Ioni{ä 1982, 118-120; Babes 1994, 137-138. 28 Marinescu - Mirifoiu 1987. 29 Babe? 1994, 134-136, nota 65. Sopteriu, astfei interpretat, oferea un model si pentru incadrarea amforei din mormäntul 143 de la Sighisoara-Dealid Vidor?0 Dilema carpi imigrap si/sau daci provinciali era astfei pusä intr-un relativ echilibru. Se pierdea insä din vedere cä biritualismul determinat de värsta defuncplor (adulp incinerap, imaturi inhumap), reprezintä о practicä funerarä de sorginte romanä31 si caracterizeazä nu numai necropola de la Sopteriu sau alte necropole est-carpatice (Poinesti, Säbäoani s.a.), ci se regäseste si la Soporu de Cämpie, si la Obreja, si la Locusteni. Similaritäplor si diferenfelor dintre cimitirele rurale provinciale si cele est-carpatice li s-a acordat о relevant etnicä exageratä. In cercetare s-au conturat trei teze fundamentale privind inmormäntärile rurale din Transilvania: (1) fie toate sunt „carpice” (teza Horedt-Opreanu), (2) fie toate reflectä unitatea elementului dacic autohton (teza Ionifä), (3) fie unele (Sopteriu, Medias) sunt carpice, iar alte (Soporu de Cämpie, Obreja) sunt daco-romane (teza Protase-Babes). In constituirea tuturor acestor scenarii a fost trecut prea lesne cu vederea rolul integrator al modelelor culturale provinciale románé si posibilitatea transmiterii lor chiar si dincolo de limes. Problematica romanizärii a fost izolatä pe täräm lingvistic.32 О altä verigä slabä a discursurilor dedicate atät necropolelor rurale provinciale cät si necropolelor est-carpatice (de tip Poienesti-Värtiscoiu) a constituit-o dezbaterea surprinzätor de superficial a cronologiei lor relative, niciodatä abordatä sistematic, critic si intr-o corelare satisfacätoare cu sistemele central-europene.33 Resistematizarea parametrilor unui sistem cronologic regional pentru descoperiri din Dacia si din aria est-carpaticä ar depäsi insä cadrul contribupei de fa(ä.34 In cele ce urmeazä, mä voi märgini numai la acele analogii si repere care pot contribui la incadrarea cronologicä si culturalä adecvatä a amforei cenusii din mormäntul 143. 30 Harhoiu - Baitag 2007, 376; Harhoiu - Ioni(ä 2008, 200; Harhoiu 2014,164-165. 31 Fasold 1993, 392. Rezervarea inhumärii defuncplor imaturi este atestatä de Plinius, Nat. hist. VII, 16, 72 ?i Juvenal, Satire XV, 138/140. Pentru valorizarea funerarä a defuncplor imaturi in lumea romanä: Boyancé 1952, 275-289; Engels 1998, 44; Rawson 2003, 343. 32 Babe? 1994, 136-137. 33 Doar Curta 1992 ?i Sonoc 2007, 99 au semnalat datarea exagerat de tärzie a fibulelor de epocä imperialä in literatura romäneascä de specialitate. 34 Publicarea exhaustivä a necropolelor de la Tärg?or ?i Poiene?ti ar putea contribui substanpal la deslu?irea problemelor cronologiei spapului extracarpatic in secolele II-IV. Revizuirea datärii celor douä necropole a fost deocamdatä doar anunpUä de Niculescu 1993 (Tärg?or) si Spänu 2012, 176-178 (Poiene?ti).
