Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 34-35. (2014-2015)
Articles
Mica necropolä din secolele 11-111 p. Chr. de la Sighisoara-Dealul Viilor 43 peretele oalei, sub pántec, a fost ornamentat cu douä caneluri orizontale. Oala este preväzutä cu un inéi de póza (Standring). Búza este ingrosatä, cu suprafata exterioarä oblicä si are о sec(iune aproximativ triunghiularä. Urna s-а spart in situ; pär(i din umeri si din buzá au fost indepärtate de plug si nu au mai fost regäsite. Foarte probabil, urnele mormintelor 118 si 194 (Fig. 2/118 si 194) au fost oale similare formal celei din mormäntul 195, dar de dimensiuni sensibil mai mari. Elementul comun celor trei oale ü constituie mica treaptä de la baza gätului. Din päcate, aspectui si forma bűzei celor douä oale nu mai pot fi precizate. Piese ceramice cu morfologie incertä. Din urna mormäntului 150 (Fig. 2/150) s-а pästrat doar partea inferioarä a unui päntec, probabil globular (?) care suprapune un inel de pozä. Inclina(ia pär(ii inferioare a pere(ilor pastrami este asemänätoare oalelor din mormintele 195, 194 si 118. Aceastä asemänare nu permite insä omologarea tipologicä certä a vasului. Din urma mormäntului 168 (Fig. 2/168) s-au pästrat doar о parte din pere(ii päntecului unui vas lucrat la roatä din pastä cenusie finä de mari dimensiuni (diametrul maxim 34 cm). Totodatä, profilul indicä о formä zveltä de vas, poate chiar о amforä. Precizarea morfologiei acestui recipient rämäne izolatä in domeniul speculation Podoabele: perechea de pandantive cäldäruse din mormäntul 195. Pandantivele cäldäruse din mormäntul 195 sunt singurele elemente de inventar metalice descoperite pänä acum in interiorul unei urne de epocä romanä din Dealul Viilor. Cele douä pandantive au fost realizate din tablä de fier si se compun dintr-un corp cilindric (diametru: 1 cm, inälfime: 1 cm) si о torti(ä. Detaliile tehnice relative la modul de racordare a toartei la corpul cilindric sunt incerte, datoritä oxidärii si corodärii metalului. ín rugina care а unit cele douä podoabe s-а imprimat textura unei stofe. Polemici istoriografice in jurul amforelor cenusii Cel dintäi mormänt din Transilvania cu resturile cinerare depuse intr-o amforä cenusie cu fund plat a fost descoperit intämplätor la mijlocul secolului trecut la Medias, ín maiul Tárnavei Mari.14 ín cele trei decenii care au urmat descoperirii ei, amfora 14 Crisan 1956, 40-41; Protase 1966, 118-119, nr. 12, fig. 38. de la Medias a rämas lipsitä de analogii ín Transilvania.15 Aceastä conjuncturä l-а determinat pe D. Protase sä considere vasul ca un produs extern Daciei romane. Asemänärile, „pänä la identitate” cu amfore la Värtiscoiu, Poienesti sau Pädureni il determinau pe D. Protase sä atribuie mormäntul de la Medias carpilor „pätrunsi pe valea Tárnavei Mari in spa(iul fostei provincii romane”.16 Aportul cultural extra-provincial („daco-carpic”) era resträns la amforele cenusii, datate, cu о surprinzätoare dezinvolturä, ín ultimele decenii ale provinciei si la debutul epocii postromane.17 Apari(ia amforelor de masä in Transilvania a fost explicatä de cätre К. Horedt printr-o interpretare nuan(atä si originalä a contextului cultural local.18 ín ultimele decenii ale provinciei Dacia, in Transilvania s-ar contura douä grupe culturale distincte: una vest-transilväneanä, marcatä de urbanizare, de colonizare si de о romanizare intensä si alta, est-transilväneanä, denumitä „cultura Sf. Gheorghe”, in cadrul cäreia cultura romanä provincial, mai superficial, nu a inläturat tradifii preromane si este contaminatä de influenae est-carpatice (carpice), peste care aveau sä se suprapunä in secolul al IV-lea si elemente SMC. Aläturi de biritualismul determinat pe criterii de värstä, podoabele filigranate, pandantivele cäldäruse sau oglinzile cu tamga, amforele cenusii de masä au fost percepute de K. Horedt ca indicatori ai elementului carpic din acest mozaic cultural provincial-tärziu si post-provincial. Dacä in privin(a amforelor, opiniile lui Protase si Horedt sunt convergente, ele diferä in privin(a atribuirii etnice a necropolelor provinciale rurale, in special a celei de la Soporu de Cämpie. Potrivit lui Protase, aceastä necropolä aparfine unei popula(ii locale (dacice/daco-romane) provinciáié.19 Potrivit lui Horedt, necropolä ar ilustra fie „enclave” carpice in provincie, fie coabitarea imigranfilor carpi cu localnicii.20 Cu alte cuvinte, Horedt acordä aportului cultural si etnic carpic in peisajul cultural al Transilvaniei secolului al Ill-lea о amploare mult sporitä fa(ä de cea acceptatä de cätre Protase. ín viziunea lui Horedt, amforele din Transilvania (desi absente la Soporu de Cämpie) 15 Amforele de la Bezid (Székely 1961, 184-185, fig. 7/3) sau Sfäntu Gheorghe-Eprestető (Székely 1959, 241-242, pl. X/7) au fost atribuite cu prea multä usurin|ä unor contexte SMC. 16 Protase 1966, 118; Protase 1972, 595. 17 Protase 1972, 606-607; Macrea 1968, 185. 18 Horedt 1982, 70-82. 19 Protase 1976, 87; Protase 2002, 156-162, Popilian 1980, 103-106; Popilian 2012,151-154; Babes 1994, 136. 20 Horedt 1963, 162; Horedt 1971, 583-587; Horedt 1967, 582-586; Horedt 1982, 55; Macrea 1969, 264.
