Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 34-35. (2014-2015)
Articles
164 I. Karácsony Fig. 30. Casele cu numerele 17 19 demolate in anul 1928. О problemä de morfologie si Stil: märturiile unui ancadrament de stucaturä Jinem sä ne oprim aid asupra celei de a doua case demolate cu ocazia realizärii Piefei Octavian Goga, care s-а dovedit a fi un component deosebit de interesant al desfasurätorului sträzii Baier. Ea a constituit obiectul median al celor trei constructi aflate pe locul actualului hiat al frontului, identificat cu nr. 809 pe harta lui Wilhelm Mild.53 Cum ne aratä о fotografie de epocä realizatä la inceputul secolului XX, casa a dispus pe jumätatea dreaptä a faiadéi de о pereche de goluri de ferestre aparfinätoare unui parter ínalt. Cele din urmä meritä о atenfie sporitä datoritä decorului aparte, realizat prin compunerea intr-un cartus elegant a unor vrejuri, respectiv frunze, dispuse cu rafinament la conturarea deschiderilor. Plasarea stilisticä si, implicit, cronologicä mai strictä a acestui tip ornamental devine о sarcinä de istoria artei, cel pufin deosebitä, in condifiile in care ne lipsesc analogiile mai clare si directe ale elementului executat in stucaturä. Färä a ne distanfa de aria unor aprecieri aproximative, tindem spre datarea decorului ín a doua jumätate a secolului al XVII-lea, deoarece factura sa morfologicä dovedeste hotärät о relafie cu recuzita plasticä a renasterii tardive. Se ridicä dubiul unei legäturi ale motivului fitomorf in cauzä cu viziunea decorativä de tentä 53 Mild 1865, proprietate cu nr. 19 in sistemul de numerotare al inceputului de secol XX. manieristä a arhitecturii central europene. Acest aspect nu exclude insä varianta conturärii tipului propriu-zis de ornament de stucaturä sub efectul direct al unei influenfe mai apropiate la nivel geografic. Caracteristicile sale se regäsesc larg in materia de forme ale sculpturii si chiar ale artei aplicative (a giuvaergiei) locale sásesti din a doua jumätate a anilor 1600 - domenii marcate la rändul lor de conexiunile cu mediul artistic al Europei de Mijloc. Mai mult, friza de elemente florale elaboratä pe linia de bazä a unei ramuri serpuitoare devine un element räspändit si in pictura decorativä a regiunii säse§ti din anii 1600, sferä dominatä de mesteri originari din pärfile superioare ale Regatului Ungar.54 Peste toate, tipul compozifiei fitomorfe de vrejuri si motive de acant, dezvoltatä in pretenfioase bandouri de contur ale golurilor ne trimite spre anumite solufii de fafadä caracteristice regiunii nord-vestice a fostului Regat Maghiar, a cärei mo§tenire arhitecturalä de secol XVII, conservatä in mare parte pe teritoriul actualei Slovacii, aratä о puternicä predilecfie pentru evidenfierea prin forme vegetale a elementelor constructive, respectiv a deschiderilor de gol. Putem aminti in acest sens pretenfioasele cartuse de ferestre ale asa numitului Palat Nunfial de la 54 In acest context se integreazä si oratui Sighisoara, unde binecunoscuta Casä cu cerb prezintä intr-o ambrazurä de u§ä interioarä о rezolvare pictatä deosebit de exigentä a frízei fitomorfe compuse din detalii desprinse dintr-o ramurä ondulatä. (Fehér 2016, 153) Pentru aspectele generale ale acestei dezvoltäri a picturii mediului transilvänean de secol XVII vezi Fehér 2016, 149-156.
