Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 34-35. (2014-2015)
Articles
Sighisoara - structuri urbane, arhitecturale si stilistice 143 reprezintá deja un stadiu avansat de dezvoltare al cvartalelor, modificate farä indoialä la acea vreme faja de situajia in care se aflau in faza de intemeiere. Aceastä imprejurare impune о prudenjä deosebitä in faja interpretärii morfologice curente, care (inteste clarificarea sau reconstruirea anumitor fenomene urbanistice produse in anii 1200-1300 din perspectiva unor concretitudini topografice furnizate abia de sursele veacului al XIX-lea.* 15 Jinem seamä, evident, si de caracterul conservativ al societäfii säsesti, care insä nu exclude о oarecare dinamicä, respectiv remodelare а fizionomiei parcelare de-а lungul unei perioade de cinci-sase secole, nefiind exclusä asadar nici nasterea mai tärzie a unora dintre loturile alungite in urma subdivizärii succesorale.16 generalä a Transilvanei, asa numita hartä Iosefinä, realizatä intre anii 1763-1787, e drept, acordä atenjie §i asupra structurii interioare a localitäjilor, dar farä a intra in amänuntele realitäjii parcelare a acestora. ln afara unor puncte strategice §i zone de clädiri cu important deosebitä, prezentarea planimetriei asezärilor se rezumä la о inregistrare schematics, insojitä de utilizarea de semne convenjionale. Harta eiaboratä la о scarä mare (1:28.800) a avut, evident, un alt scop decät documentarea in detaliu a localitäjilor (Arcanum 2004, secjiunile 175, 191; Jankó 2007). Primele date reale referitoare la organizarea parcelarä a Sighi§oarei provin din anul 1865. (Mild 1865) 15 Nu suntem primii loviji de aceastä inadvertenjä, respectiv disfuncjionalitate a metodei in cauzä. Defecjiunea utilizärii surselor cartografice de secol XVIII-XIX in efectuarea unor reconstrucjii asupra stadiului primär a localitäjilor säsesti a fost remarcatä incä din anii 1990 (Rusu 1997, 158-159; Rusu 2001-2002, 229-233). 16 Formarea cu retrageri in trepte unitare a fronturilor, structurare care ar exclude modificarea ulterioarä a delimitärilor laterale originale prin impärjirile de parcele, a fost identificatä doar izolat la nivelul sistemului planimetric de la Sighisoara. Ca atare, cel din urmä aspect nu poate constitui un argument viabil in eliminarea fenomenului de dezmembrare ca generator a mobilitási in timp a structurii parcelare. In aceste condijii nu avem nici un impediment de a crede in realizarea tärzie a unora dintre proprietäjile cu läjimi reduse, apärute in (esutul urban in urma unor acte succesorale. (Pentru expunerea de argumente in favoarea continuitäjii planimetrice vezi: Niedermaier 1979, 67.) Invocarea unor drepturi cutumiare, care ar justifica stabilitatea, respectiv conservarea indelungatä a sistemului parcelar (Niedermaier 1982,63) este о íncercare la fel de índrázneatá in condijiile unei real itáji istorice si juridice totalmente contare. E drept, culegerea tripartita a lui Werbőczy, ca sursä fundamentals a uzanjei juridice medievale si moderne timpurii prevede о scutire de sub partajul succesoral a caselor ridicate pe structuri solide, nedivizibile, ele revenind fiului mai tänär al celui trecut in nefiinjá. Längä aceastä regulä nu este exclusa insä subdivizarea intre mostenitori a terenului aferent casei párintesti. (Werbőczy 1864, 89.) Mai mult, exercijiul real al imparjirii succesorale a läsat in urmä mai multe dovezi, care atestä extinderea divizärii inclusiv asupra imobilului construit. Un exemplu elocvent in acest sens este Casa Mathias Corvinus din Cluj, rezultatä volumetric prin contopirea a douä imobile, din care unul reprezenta jumätatea de corp a clädirii vecine. Sistemul juridic al comunitäjilor säsesti bazat din anul 1583 pe corpusul de Avänd о astfel de instabilitate ín metodele sale de bazä, discutata interpretare reprezintá un rise al elementelor neacoperite si la nivelul rezultatelor finale. Trebuie, in consecinfá, regánditá reconstruc|ia oferitä pána acum asupra procesului de formare a Orasului de Jos, ea fund elaborata sub preten(ia unei etapizäri deosebit de fragmentate (stabilite pe intervale de 25 de ani) exclusiv pe baza diferenfelor si caracteristicilor de ordin morfologic ale cvartalelor, respectiv ale loturilor care le-au aleätuit. Ca urmare nu putem adera in acest context nici la ideea cristalizärii in trei etape, stabilite aproximativ pe perioada anilor 1325-1350-1375,17 a regiunii noastre analizate, aferente sectorului de locuire delimitat de ráül Tárnává, strada Morii si Bulevardul 1 Decembrie (str. Baier). Pentru о tratare mai realistä a problemei trebuie sä ne limitäm la plasarea aparijiei cvartalului discutat intr-un interval cronologic mai larg, conturat undeva in jurul ultimelor decenii ale secolului XIII, respectiv pe parcursul veacului urmätor, datarea din urmä fund facutä pe baza unui reper istoric concret, legat in mod indirect de popularea cu oaspefi a Orasului de Jos. Ne referim aici la adesea amintita diplomä emisä la data de 20 martié 1298, care atestä funefionarea deja la acea vreme a mänästirii dominicane din localitate.18 * * Cu toate cä este vorba de un fapt asociat spajial de zona interioarä a cetäfii, coroborarea lui cu alte aspecte generale privind funefionarea in asezärile vremii a ordinelor cersetoare, ne va sprijini in avansarea unei interpretäri cu implicafii teritoriale mai extinse, ajutänd intr-o oarecare mäsurä stabilirea in timp a populärii zonelor extra muros. Se pare, cä am ajuns aici la un altfei de capital al cätorva idei mai plauzibile aparfinätoare tezelor legi redactat de Matthias Fronius (Fronius, Matthias, Der Sachssen inn Siebenbuergen Statuta, oder eygen Landrecht. Cronstadt, 1583, Biblioteca Teleki-Bolyai, 02165 coll. 1) facea posibilä de asemenea divizarea intre mostenitori a intregii mase succesorale, actele de divizionare fiind administrate de asamumijii juzi divizionari. (Rüsz-Fogarasi 2012, 12-13, 15) La Bistrifa avem un caz chiar foarte timpuriu, edificator in aplicarea partajului asupra imobilelor construite. О anumitä persoanä а devenit intimatul unui proces intentat de fii fostei sale sotii decedate. Copiii náscuji din prima cäsätorie a räposatei, fiind dezmosteniti de ultimul soj rämas in urmä vor cästiga prin judecatä drepturile asupra unei treimi ale averii mamei lor, avere dobänditä dintr-o relafie conjugalä anterioarä. In urma verdictului adus in anul 1408 impärjeala trebuia facutä printre altele §i asupra unei case de piaträ situatä in amintita localitate. (MNLOL DL 73891. Weisz 2015, 225) 17 Niedermaier 1979, 71, fig. 9, 10, 11. 18 Ub I, 210-211; Entz 1994, 145.
