Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 32-33/2. (2013)
Gelu Fodor: Între legea scrisă şi dreptul cutumiar. Aspecte privind aplicarea legii în comitatul Cluj în secolul al XVIII-lea
Marisia XXXII-XXXIII Sensui de bazä al cuväntului consuetudo utilizat de Werbőczy ín Prolog apare cu claritate detaliat si ín titlul al 10-lea, intitulat: Ce este obiceiul? / Quid sit consuetudo?. In esentä, el reitereazä definitia de mai sus, respectiv recunoasterea fortéi sale juridice prin apelul Ia practica si utilizare continuä. Totusi pentru ca obiceiul sä poatä fi considerat un izvor al dreptului trebuie sä índeplineascá douä cerinte esentiale. ín primul ránd trebuie sä aibä capacitatea de a fi normá de drept deoarece ceva ce nu poate fi transformat ín lege printr-un act juridic expres, cu sigurantá nu poate deveni lege prin utilizare consuetudinarä. Cu alte cuvinte trebuie sä fie rational, iar daca dacé finalitatea légii omenesti este binele public, continuä el, atunci Jn egálé mésurá obiceiul care finde cátre acéla si scop /7 ímpártéseste rationalitatea[trad.nf. A doua cerintá se referá la duratá, stabilind un termen de cél putin 10 ani de practicá pentru orice normá ínainte ca aceasta sä fie introdusä ín circuit si inzestratä cu fortä juridicä9 10. Pentru a-si intäri afirmatia, Werbőczy utilizeazä ca exemplu institutia prescriptiei, derivatä din dreptul roman. Astfel obiceiul devine lege la fei cum о persoanä ar putea deveni proprietarä prin posesie indelungatä. Pe de altä parte, motivul pentru care este necesar sä treacä о perioadä suficient de lungä pentru ca norma sä fie recunoscutä ca lege este ca aceasta sä primeascä acordul tacit al poporului. Pentru indeplinirea acestei conditii nu este suficientä о singurä repetare а actului ci de mai multe 1. Principiul timpului, dublat de cel al utilizärii repetate rämäne ideal in teorie dar greu de surprins ín practicá. Werbőczy stabileste termenul general de 10 ani pentru transformarea unei practici in obicei asemeni oricärui jurist care are nevoie de repere si argumentatii teoretice. Este greu de crezut cä judecätorii unei cauze aflate pe rol il apreciau in functie de aceste elemente si cä neindeplinirea lor aträgea dupä sine blocarea sau invalidarea unor proceduri. Din conträ, imposibilitatea stabilirii datei certe si a momentului in care о actiune se transformä efectiv in obicei oferä acestuia ambiguitatea si flexibilitatea necesarä pentru a justifica adoptarea unei anumite pozitii sau a motivärii unei sentinte. Din aceastä cauzä, obiceiul se prezintä ca о notiune elasticä si suplä, invocat si aplicat in cazul in care problema aflatä in litigiu ar avea nevoie de о rezolvare rapidä si eficientä. Pe längä definirea si mentionarea izvoarelor obiceiului, Werbőczy discutä si despre relatia acestuia cu legea scrisä, respectiv modalitätile in care cele douä pot interactiona. Astfel, consuetudo poate interpreta legea, atunci cänd textul acesteia este ambiguu si nu-i este surprins spiritul; Pe de altä parte, poate substitui legea cänd aceasta este deficientä si о poate abroga cänd aceasta ii este contrarä12. Cu alte cuvinte, obiceiul este cel mai bun interpret al légii atunci cänd textul, litera si aplicarea acesteia este indoielnicä. Apói, un obicei care actioneazä in absenta unei legi sau a unui act normativ neclar sau desuet se constituie intr-o imitatio legis, transformänduse in lege. Respectiv, о practicá consuetudinarä contrarä prevederilor unei lex scripta poate avea efect abrogator asupra acesteia. Werbőczy nu numai cä nu trateazä legea si obiceiul ca douä surse independente de drept ci, din conträ, ca un intreg capabil sä interactioneze si sä se completeze la nevoie. Forta si Hantul acestui angrenaj juridic este dat de popor, a cärui aprobare expresä sau tacitä creeazä intre cele douä izvoare 9 Ibidem, 10 [3,4]. 10 Ibidem, [5,6,7]. 11 Ibidem, [7]. 12 Ibidem, 11 [3-5]. 73
