Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 32-33/2. (2013)
Gelu Fodor: Între legea scrisă şi dreptul cutumiar. Aspecte privind aplicarea legii în comitatul Cluj în secolul al XVIII-lea
Istorie cheltuialä. Cu toate cä nu a primit niciodatä aprobarea formalä din partea regelui, nefiind ridicat la statutul de lege, Tripartitul a fost investit rapid cu autoritate juridicä fiind utilizat pe scarä largä ín instantele de judecatä de pe Tntreg teritoriul regatului1. Succesul de care se bucura Tn rändurile nobilimii se datora perceptelor pe care le promova si care fundamentau primatul acesteia Tn viata politicä a regatului. Numeroasele sale reeditäri2 reprezintä dovada vie a autoritätii si popularitätii pe care о dobändeste Tn rändurile clasei privilegiate din secolele urmätoare. Tn prima propozitie a Prologului säu Werbőczy afirmä cä va descrie legile si obiceiurile aprobate - leges et consuetitudlnes approbatas - ale Ungariei, plasänd obiceiul ca una dintre cele douä izvoare principale care alcätuiesc dreptul maghiar3. Referintele la obicei abundä Tn aceastä primä parte, avänd rolul de a oferi о perspectiva generalä, integratoare a ceea ce Tnseamnä acesta pentru dreptul maghiar4 5. Tot Tn Prolog este oferitä si о definitie a obiceiului: obiceiul este un drept fäurit prin obisnuintä care derivä din practica, socotit lege atunci cänd legea lipseste sau este deficientä [Trad. nf. Altfel spus, consuetudo sau legea nescrisä, denumitä si obiceiul pämäntului, Tnseamnä totalitatea normelor juridice, a formelor de drept pästrate si transmise din generape In generape6, aplicabile fie Tn completarea légii scrise, fie independent de aceasta . Reiese de aici cä obiceiul este Tnzestrat cu fortä juridicä atunci cänd derivä din aprobarea tacitä a poporului si doar dupä о perioadä Tn care s-а aplicat continuu sau repetat. Consecutiv, aprobarea tacitä a poporului reprezintä acea causa proxima pentru recunoasterea normei nescrise drept lege, ea neputänd fi utilizatä dintr-o data ci gradual si doar dupä о suficient de lungä practicä care sä-i gireze validitatea juridicä7. О afirmatie lapidarä a lui Werbőczy distinge pe de altä parte, consuetudo de lege - tanquam tacitum et expressum8, drept tacitä si expresä. Cu toate cä, atät obiceiul cät si legea scrisä Tsi datoreazä autoritatea poporului, diferenta fundamental о reprezintä aprobarea tacitä Tn cazul celei dintäi si exprese Tn cel de-al doilea caz. Tn aceeasi ordine de idei, utilizarea neTntreruptä а normei garanteazä utilitatea socialä a acesteia si Ti conferä legalitatea de care are nevoie pentru a se putea impune Tn jurisprudent, Tn timp ce legea care emanä din vointa unei autoritäti Tnsärcinate special cu о asemenea prerogativä legiuitoare se aplicä de Tndatä si de drept. 1 Martyn Rady, The Prologue to Werbőczy’s Tripartitum and its Sources, in The English Historical Review, 121, no 490, 2006, pp. 104-105. 2 Idem, Stephen Werbőczy and his Tripartitum, In Stephen Werbőczy, The Customary law of the Renowned Kingdom of Hungary: A Work in Three Parts (Tripartitum), eds & trans. János M. Bak, Péter Banyó and Martyn Rady (=DRMH 5), Budapest & Idyllwild, CA, 2005, p. XI. (Se va cita in continuare, Tripartitum). Amintim aici editiile publicate la Viena in 1545 §i 1561 urmate la scurt timp de variantele maghiare apárute la Debrecen in 1565 §i Cluj in 1571, cea croatá din 1574 §i versiunea in limba germaná din 1599. Au existat numeroase alte editii tipärite pe parcursul secolelor XVII, XVIII §i XIX, demonstränd incä о datä incontestabila autoritate pe care acest cod de légi l-а avut in rändurile nobilimii fostului Regat Maghiar. 3 David Ibbetson, Custom in the Tripartitum, in Custom and Law in Central Europe, Editatä de Martyn Rady, Cambridge, 2003, p. 16. Se va cita in continuare, Custom in the Tripartitum. 4 Tripartitum, Prolog, 11, 12., p. 35-37. 5 Ibidem, 10, p. 31. 6 §tefan Pascu, Voievodatul Transilvaniei, Cluj - Napoca, 1989, vol IV, p. 137. 7 Tripartitum, Prolog, 11 [2], p. 35. 8 Ibidem, 11. 72
