Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 32-33/2. (2013)
Ladislau Gyémánt: Transilvania în secolul al XVIII-lea. Continuităţi şi discontinuiatăţi
Marisia XXXII-XXXIII maselor täräne§ti, Tn implicatiile ultime ale programului §i desfä§urärilor concrete ale ráscoalei. Desigur a mai fost nevoie de о lungä evolutie, de peste о jumätate de veac, pentru ca cele douä planuri ale mi§cärii de emancipare, cel social promovat de täränime, §i cel politic, formulát de inte lectu a litate sä se regäseascä ín torentul revolutionär al primäverii anului 1848. Pänä atunci, intelectualii romäni s-au rezumat la о platonicä simpatie pentru starea §i suferintele täränimii, la condamnarea §erbiei ca „o robie pämänteascä”, raliindu-se insä totodatä refuzului evident al reformismului oficial de a accepta schimbarea violenta, pe cale revolutionär, a ränduielilor existente. Intr-adevär, ín fata realitätii care refuza sä se supunä a§teptärilor doctrinare inspirate de demofilie §i de credinta in progresul treptat, liniar §i continuu, räspunsul puterii iosefine a fost violent la rändul säu, inäbu§irea armatä a räscoalei §i destinul tragic al conducätorilor ei marcänd inceputul sfär§itului sperantelor transformärii societätii pe calea reformelor de sus, concepute sub deviza „Totul pentru popor, dar nimic prin popor”17. ín ultimii ani ai deceniului iosefin se ínmultesc semnele e§ecului uria§ului efort de modernizare a structurilor Imperiului pe calea reformelor luminate. Rezistenta inver§unatä a Stárilor privilegiate zädärnice§te prin obstructie §i opozitie deschisä finalizarea unor initiative esentiale ca mäsurarea pämänturilor ín vederea intocmirii cadastrului, conscriptia urbarialä §i introducerea impozabilitätii generale. Initiative^ nefericite de politicä externá, un rázboi plin de insuccese impotriva Imperiului Otoman, rivalitatea cu Prusia, izbucnirea Revolutiei franceze, boala §i epuizarea fizicá personalä a impáratului losif al ll-lea gräbesc prábu§irea edificiului reformelor, revocarea acestora la inceputul lui 1790, ín preajma mortii impáratului, marcänd incheierea unei epoci a optimismului reformator specific Luminilor §i deschizánd о perioadä främäntatä in care abordärile doctrinare sunt nevoite sä läse locul unor realitäti concrete care-§i revendicä primatul cu autoritate. Dacä anularea reformelor iosefine este primitä cu mult entuziasm de toti privilegiatii din Monarhie generänd un zel restaurator al vechilor structuri §i institutii administrativ-juridice, in schimb noul impärat Leopold al ll-lea, venit din Toscana dupä о experientä reformatoare incununatä cu múlt succes, este hotärät sä continue programul de reformé, dar in forme mai suple §i mai adecvate conditiilor concrete decät cele promovate de doctrinarul säu frate. El acceptä restabilirea vechilor structuri institutional, convocarea dietelor provinciale, cu gändul de a imprima acestora, pe mäsura instalärii unorconditii politice mai favorabile, a unui continut §i rol nou adecvat intentiilor de modernizare a societätii. Concomitent, noul curs al postiosefinismului leopoldin incurajeazä mi§cärile revendicative ale popoarelor nemaghiare ca о contrapondere fatä de tendintele opozitioniste, centrifuge ale Stárilor privilegiate din Ungaria §i Transilvania18. Beneficiind de aceste semnale incurajatoare §i confruntatä cu pericolul pierderii a tot ceea ce s-а realizat in perioada anterioarä, elita intelectualä romäneascä trece la actiune politicä, formuländ sub forma unui memoriu inaintat Curtii in martié 1791 de episcopii celor douä confesiuni romäne§ti actui politic care va deveni programul national de referintä pentru jumätatea de veac urmätoare, act intrat in istorie sub numele de Supp/ex libellus Valachorum. Apeländ la formulärile consacrate ale epocii Revolutiei franceze privind „drepturile atät ale omului, cät §i ale societätii civile”, 17 D.Prodan, Räscoala lui Horea, l-ll, Bucure§ti, Edit. §tiintificä §i enciclopedicä, 1979. 18 Adam Wandruszka, Leopold II, Viena-München, 1965. 53
