Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 32-33/2. (2013)
Ladislau Gyémánt: Transilvania în secolul al XVIII-lea. Continuităţi şi discontinuiatăţi
Istorie astfel de reglementári generale, о seamä de dispozitii imperiale au avut in vedere lichidarea celor mai flagrante abuzuri ín domeniul perceperii dijmei, a cärciumäritului, moräritului, a regimului defri§ärilor, a procedurilor de judecatä asupra iobagului15 Obiectivul acestor reformé iosefine a fost, evident, asigurarea functionärii optimale a ramurilor fundamentale ale economiei vremii §i eliminarea surselor principale de tensiune socialä. Aparent surprinzätor, efectele au fost insä cu totul opusé, momentul de apogeu al reformismului coincizänd cu cea mai mare ridicare täräneascä din istoria Transilvaniei - räscoala lui Horea din 1784-1785 - totodatä una din cele mai puternice zguduiri sociale de pe continentul european din deceniul premergätor Revolutiei franceze. ín explicarea acestui paradox ne poate servi ca punct de plecare analiza finä a lui Alexis de Tocqueville privind premisele marilor rästurnäri sociale: „Nu intotdeauna se ajunge la revolutie mergänd din räu in mai räu. Cél mai ades se intämplä ca un popor care a suportat färä sä se plängä /.../ legile cele mai impovärätoare, sä le rästoarne in mod violent de indatä ce apäsarea se u§ureazä. Régimül pe care il distruge о revolutie este aproape mai bun decät cel care l-а precedat §i experienta ne invatä cä momentul cél mai periculos pentru о rea guvernare este de obicei cel in care incepe sä intreprindä reforme”16. íntr-adevár, de§i incontestabil régimül apäsätor al sarcinilor feudale §i abuzurile legate de prestarea acestora constituie cauza ultimä, fundamental, a marii ridicäri täräne§ti din Transilvania din 1784, totu§i momentul izbucnirii ei nu este cél al cuantumului maxim inregistrat de obligatiile urbariale, ci dimpotrivä främäntärile täräne§ti se amplificä pe mäsurä ce ameliorärile introduse de reformism lasä sä se intrevadä posibilitatea unei schimbäri radicale a sistemului. Actele oficiale adresate täranului in limba sa, cäile deschise pentru a se plänge impotriva pänä atunci atotputernicului säu stäpän la toate forurile, pänä la impärat, fac ca visul libertätii totale sä se transforme dintr-o himerä intr-un deziderat tangibil. Decretele imperiale de limitare a abuzurilor, de ameliorare a statutului economic, social §i cultural al unor categorii ale täränimii dependente incurajeazä tendinta tot mai marcatä de a aduce la indeplinire ceea ce täranii considerä a fi vointa „bunului impärat”, vointä impiedicatä a se materializa prin opozitia nobilimii. Nu intämplätor, deci, täränimea ridicatä la räscoalä in toamna anului 1784 propune printr-un ultimatum, care devine cél mai radical program antifeudal european al anilor premergätori Revolutiei franceze, abolirea nobilimii ca §i categorie socialä, impärtirea pämänturilor nobiliare intre poporul de ränd §i egalizarea statutului tuturor locuitorilor tärii care sä fie cuprin§i intro unicä päturä socialä a „plätitorilor de dare”. La acest program de solutionare a problematicii sociale se adaugä, in conformitate cu specificul Transilvaniei, modalitatea täräneascä de rezolvare a celei nationale. In conditiile in care marea » > ) majoritate a täränimii dependente era romäneascä, iar in aceea§i proportie preponderentä stäpänii de pämänt apartineau natiunii maghiare sau säse§ti, obiectivele sociale ale räscoalei vizau implicit §i rästurnarea raporturilor existente in plan national. Dezideratele programului de emancipare nationalä formulate de Inochentie Micu §i duse mai departe de generatia intelectualä a §colii Ardelene privind lichidarea statutului dezavantajos al natiunii celei mai numeroase din principat, care poartä sarcinile publice in proportia numärului säu preponderent, se intälnesc astfel, desigur sub о forrná simplificatä §i adaptatä mentalitätii §i modului de actiune а 15 D. Prodan, Problema iobägiei..., p. 147-221. 16 Alexis de Tocqueville, L Anden Régime et la Révolution, ed. Ill, Paris, 1857, p. 291 apud Adam Schaff, Istorie §i adevär, Bucure§ti, Edit. Politicä, 1982, p. 48 52
