Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 32-33/2. (2013)
Ladislau Gyémánt: Transilvania în secolul al XVIII-lea. Continuităţi şi discontinuiatăţi
Istorie importante a clerului fi poporului, impletitä cu nemultumirile cauzate de fiscalitatea austriacä f i abuzurile armatei imperiale explicä adeziunea masivä a romänilor ardeleni la räscoala antihabsburgicä din anii 1703-1711, condusä de Francisc Rákóczi al ll-lea, care pune sub semnul Tntrebärii durabilitatea fi viabilitatea noului régim. Dacä pänä ín 1705 mifcarea se impune ín íntreaga Transilvanie istoricä, imperialii pästränd doar cetätile Brafov, Fägäraf fi Sibiu, pänä la urmá contraofensiva armatei austriece determiná, prin pacea de la Satu Maré din 1711, instalarea unui compromis durabil íntre Viena fi nobilimea localá, ceea ce determiná consolidarea regimului austriac ín principal. Sub semnul acestui compromis, reglementarea problemei sociale esentiale a relatiilor dintre stäpänii de pämänt fi tárani este läsatä de Curte pe seama dietei Transilvaniei, care ín 1714 stabilere pentru о jumätate de veac obligatiile iobägefti la cel mai ínalt nivei ínregistrat vreodatä ín principat. ín schimb, Curtea dobándefte mänä liberä pentru а-fi aplica politica economicä mercantilistä fi pentru a subordona treptat administratia localá tendintelor centralizatoare. Conscriptiile fiscale succesive, duse pänä la urmá la bún sfärfit ín 1750, íngáduie cunoafterea mai exactá a populatiei contribuabile fi a surselor de venit ale acesteia, punändu-se prin reformé fiscale acest domeniu esential din punctui de vedere al Curtii pe baze temeinice, controlabile, cu eliminarea multora dintre posibilitátile anterioare de evaziune sau abuz. Curtea ia sub controlul organelor sale camerale fi celelalte surse importante de venit ca mineritul, exploatarea sárii, vämile, domeniile fiscale1 2. Unirea religioasä, grav afectatä ín perioada räscoalei rakocziene, se redreseazä la rändul ei dupä 1711, punändu-se bazele episcopiei unite de Fägäraf, dar dändu-se uitärii promisiunile de emancipare cuprinse in diplomele imperiale ale Unirii. Cel care puné capät acestei perioade de relativä stagnare este episcopul Inochentie Micu, instalat in scaun in 1732, care prin memoriile adresate forurilor de decizie provinciale fi centrale contureazä pentru prima datä un program politic romänesc cristalizat avänd ca punct central recunoafterea romänilor ca о natiune politicä egalä in drepturi, reprezentatä conform ponderii sale in organele administrative, legislative fi judiciare. Printr-un complex de objective vizänd statutul tuturor categoriilor societätii romänefti, Inochentie Micu pune bazele unei conceptii moderne despre natiune care, depäfind conceptui medieval al natiunii de Stäri, sä includä totalitatea poporului cu ansamblul componentelor sale sociale. Prin accentul pus in argumentarea cererilor pe principiile dreptului natural, pe rolul culturii fi educatiei in ridicarea natiunii, programul formulát ifi vädefte orientarea aflatä in concordantä cu spiritul fi ideile veacului luminilor3. Rezistenta inverfunatä a dietei fi Guberniului Transilvaniei fatä de aceste revendicäri gäsefte ecou Ia nivelul Curtii, care, confruntatä cu dificultätile Räzboiului de succesiune la trónul Austriei izbucnit la inceputul domniei noii impärätese Maria 1 David Prodan, Supplex Libellus Valachorum. Din istoria formärii natiunii romäne, Bucure§ti, Editura Enciclopedicä, 2013, p. 160-180. 2 Trócsányi Zsolt, Habsburg-politika és Habsburg-kormányzat Erdélyben 1690-1740, Budapesta, 1988, p. 194-356; D. Prodan, Problema iobägiei ín Transilvania 1700-1848, Bucurefti, Edit. ftiintificá si enciclopedicä, 1989, p. 7-16. i D. Prodan, Supplex Libellus Valachorum..., p. 180-236. 48
