Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 32-33/2. (2013)
Ladislau Gyémánt: Transilvania în secolul al XVIII-lea. Continuităţi şi discontinuiatăţi
Marisia XXXII-XXXIII Transilvania ín secolul al XVIIl-lea. Continuitäti §i discontinuitati Ladislau GYÉMÁNT La Transylvanie au XVIIIe siécle. Continuités et discontinuités Résumé A la fin du XVIIe siécle, la vie politique et spirituelle de I'Europe est marquée par de grandes mutations qui créent les prémisses de nouveaux développements en Europe du Sud-Est et du Centre. Monarchie des Habsbourg, endiguée dans son expansion á I'ouest par Louis XIV de France, axe ses efforts au détriment de I'Empire ottoman diminué, la transformation de I'Autriche dans une monarchie danubiénne avec /'inclusion de la Hongrie et de la Transylvanie, modifie fondamentalement les relations de pouvoir et dintéréts dans cette partié du continent. Les réformes introduites par les Autrichiens dans tous les domaines de la vie politique, économique et sociale au cours du XVIIIe siécle ont prouvé, cependant, incapables de sauver /'ancien systéme féodal et d'endiguer les mouvements de libération sociale et nationale. Par conséquent, la Révolútion de 1848 marque la fin du libéralisme autrichien qui ne pouvait pás perpétuer la réalité des temps passés. Mots-clé: les reformes, I'Autriche, Hongie, Transylvanie Cuvinte cheie: reformele, Austria, Ungaria, Transilvania La sfar§itul secolului al XVII-lea viata politica §i spiritual a Europei este marcatä de mari mutatii care creezä premizele unor női evolutii §i ín spatiul centralsud-est european. Monarhia habsburgicä, stävilitä ín expansiunea ei spre Apus de Franta lui Ludovic al XlV-lea, í§i concentreazá eforturile ín dauna unui Imperiu Otoman intrat ín deciin, transformarea Austriei íntr-o monarhie dunäreanä, cu includerea Ungariei §i Transilvaniei, modificánd esential raporturile de forte §i interese din aceastá zóna a continentului. Instaurarea stäpänirii habsburgice ín Transilvania nu aduce ín aparentá prea mari modificari ín sistemul politic al principatului. Diploma leopoldiná din 1691, actul fundamental al organizárii provinciei ín noile conditii, mentine limitele teritoriale, institutiile, privilegiile de Stäri, régimül celor „trei natiuni” §i patru „religii recepte”. Conservarea ne§tirbitá a vechilor ránduieli ín noile conditii se dovede§te insä, ín curand, о simpla fictiune, Curtea de la Viena inauguränd о politicä sistematicä de inventariere §i punere ín valoare a resurselor Transilvaniei, subordonänd treptat organele conducätoare ale provinciei institutiilor centrale §i cäutänd contrabalansarea opozitiei de Stäri, preponderent protestante, prin promovarea prozelitismului catolic. Se incearcä in acest sens consolidarea pozitiilor catolicismului prin atragerea romänilor la Unirea religioasä, promitändu-se egalizarea statutului celor ce acceptä acest compromis cu cel de care se bucurä catolicii. In urma unor indelungate §i complicate negocieri cu elita eclesiasticä romäneascä, se adoptä Diploma din 1701 care fägäduie§te celor ce imbräti§eazä Unirea, clerici sau mireni, recunoa§terea tuturor drepturilor de care se bucurä catolicii. Opozitia vehementä a Stärilor face insä ca in deceniile urmätoare prevederile Diplomei sä fie trecute pur §i simplu sub täcere, in timp ce cercurile catolice, mai cu seamä iezuitii, urmäresc subordonarea totalä a noii biserici greco-catolice romäne§ti. Opozitia ortodoxä puternicä a unei párti 47