Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 32-33/2. (2013)
Nicolae Victor Fola: Consideraţii privind situaţia elitelor româneşti din Transilvania în perioada modernizării (1850-1918)
Marisia XXXII-XXXIII dinspre sat spre ora§ ( exceptie fac zona Sibiului §i cea a Brasovului). ínainte de declan§area räzboiului, se accelereazä urbanizarea, iar ponderea romänilor create la 13,3%.9 In aparatul de stat din Transilvania un rol preponderant il avea administratia publicä. Pentru functional de altä origine etnicä, obligatia cunoa§terii limbii oficiale aträgea dupä sine maghiarizarea numelui. Dovada, ca §i pentru alte functii publice este persistenta expresiei “koronas-magyar”, taxa de о coroanä plätitä pentru toate taxele de alte limbi decät cea a statului. Romänii erau prezenti Tn numär mic in functii inferioare din zona ruralä (ca notari comunali, ajutori ai acestora etc.). Cei mai putini erau Tn administratia de stat ( Tn anul 1910 erau Tn proportie de 1,66%), apoi Tn cea comunalä, orä§enescä, diurni§ti, judecätori etc., pe ansamblu 4 % din cele 29900 de posturi din Transilvania.Trebuie sä tinem cont §i de modul Tn care se Tntocmeau statisticile Tn Ungaria dualista.10 Se evidentiazä si faptul cä notarii satelor §i alti mici functionari constituiau о categorie importantä care, Tn general, nu luau parte la treburile Partidului National Román. Datoritä presiunilor oficialitätilor, nu participau la Tntrunirile alegätorilor romäni, nu sustineau programul Partidului National Román (cel putin Tn public) §i-§i trimiteau copiii mai curänd la §coli de stat decät la cele confesionale romäne§ti, fapt care fäcea sä fie suspectati de liderii nationali romäni. Ace§ti lideri, de la toate nivelele proveneau mai cu seamä din grupärile ferite de presiuni oficiale, Tn mäsurä mai mare sau mai micä. Erau liberi profesioni§ti, mai Tntäi avocati, indivizi cu afaceri proprii §i mo§ieri mari §i mijlocii. Tnvätätorii §i preotii erau liberi profesioni§ti, dar Tncepänd cu deceniul al nouälea al secolului al XIX lea erau tot mai mult supu§i intimidärilor §i tentatiilor din partea guvernului (Victor Karady Ti considera ca apartinänd sectorului semipublic). Au rämas Tn general ferm credincio§i cauzei nationale, chiar dacä unii din rändurile elitelor le puneau la Tndoialä statornicia.11 Din punct de vedere sociologic, apartenenta maghiarä a “grosului” categoriilor de functionari se explicä prin mecanismele economice, politice, ca §i prin cäile educationale Tn care se implica о bunä parte a nobilimii maghiare. Se constituie “dubia structurä “( care continuä §i Tn Ungaria interbelicä), cu douä „ modele”, cel crestin (nobiliar) §i cel evreiesc. Cel dintäi cuprinde absolventi de studii superioare, din posturi publice si semipublice, о parte nefiind titulari de diplome (exceptie fiind diploma de bacalaureat). Mai mult de 1/5 dintre ei (din comert §i transporturi) au urmat doar studii secundare, pe care nu le-au finalizat. Se confirma astfei ..’’legätura slabä Tntre titlurile §colare §i posturile claselor sociale de mijloc, adicá un grad Tncä redus de instrumentalizare a studiilor pe piata locurilor de muncä, cu exceptia profesiilor liberale clasice, a unor malte functii publice sau a inginerilor”.Se urmäre§te evolutia socio-profesionalä pe etnii, dar §i pe confesiuni. Tncercarea noasträ vizeazä investigarea evolutiei elitelor intelectuale románesti, dupä caracteristicile celor douä modele analizate. Astfel, pentru “módéiul cre§tin/nobiliar” sunt prezente urmätoarele caracteristici:1)folosirea preponderent formata a titlurilor §colare; 2) studiile secundare clasice dominä pe cele juridice; 3) studii mai putine 9 Stelian Mändrut, Mi§carea nationalä §i activitatea parlamentará a deputatilor Partidului National Román din Transilvania 1905-1910, Oradea, 1995, pp. 33-34 §i Keith Hitchins, Afirmarea natiunii :mi§carea nationalä romäneascä din Transilvania 1860-1914, Editura Enciclopedicä, Bucure§ti, 2000, pp. 99-101. 10 Stelian Mändrut, Opinii vizänd „Chestiunea romäno-ungarä" Tn Transilvania(1867-19180), Tn Anuarul Institutului de Istorie Cluj, XXXVI,/1997, p. 152. 11 Keith Hitchins, op. cit.,, p. 103 125
