Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 30/1. (2013)
Apariţii editoriale
Aparitii editoriale folclor literar si muzical, monografii de artä popularä cu tematicä restränsä (icoane pe sticlä, tesäturi de casä, port popular, ceramicä, mobilier etc.), monografii de asezäri rurale semnate de oamenii locului. Toate aceste lucräri erau bine cunoscute de doamna Laura Pop. Poate si de aceea s-а hotärät sä abordeze numai о fascicolä din evan-5 taiul problematic al culturii si civilizatiei rurale asa cum s-а putut consemna vreme de douä secole. Informatiile autentice, reale, träite de oamenii locului trebuiau adunate si insirate intr-o poveste de viatä autenticä cu toate invätämintele pe care etnologul stie sä le filtreze ca sä rezulte о operá nu numai perfect demonstratä ci si acieväratä. Desigur reperele istoriografice trebuie analizate critic, constructs. Dar dincolo de eie cei care compun imaginea realä a lumii satului muresan sunt insäsi actantii, täranii, preotii, dascälii, medicii, vräjitoarele, bocitoarele, moasele, cantorii si diecii, bätränii, däntäusii si horitorii, colindätorii, tapinarii, pästorii, plugarii, ceterasii, olarii si cioplitorii in lemn sau piaträ etc. Toti acestia se regäsesc in lucrare. Arheologii si istoricii au dovedit cu prisosintä cä romänii, ca si inaintasii lor in alte milenii si secole de existentä, au avut mereu un cult al mortilor incepänd cu grija meticuloasä pentru asezarea celui plecat in lumea dreptilor in copärseul de trecere spre о altä „Zmne”, cu privegherea din ceasurile de trecere, cu asezarea sub lut, marcarea locului prin cruce iar mai apói cu pomeniri nenumärate de särbätori si ocazii de familie ori de obste. ? ? Doamna Laura Pop face ordine de matematician in toatä aceastä colosalä insiruire de stäri sufletesti pe care omul, familia si satui le parcurge cu demnitate, färä excese, dar cu ränduialä si bunä credintä in toate momentele legate de ritualul acestui präg de trecere de la semnele ce anuntä un sfärsit continuänd cu pasii de parcurs in drumul färä intoarcere (cortegiul, ultimul bulgäre de lut si ultimul bänut ce i se dä celui de sub alas ca sä aibä de drum), ingropäciunea, pomana mortului sau comändarea care este puntea de intoarcere a celor vii la viata de obste, cäci celui plecat i-au fost fäcute tot ce obiceiul pámántului cere spre a-i asigura calea pänä la momentul judecätii de apói. Un capitol aparte este rezervat in lucrare stärilor de moarte nefireascä: a celor cäzuti in räzboaie, a celor morti „färä lumänare” 381
