Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 30/1. (2013)
Apariţii editoriale
Aparitii editoriale Jean Gabus, teoretician elvetian al muzeografiei etnografice, afirma cá fiecare obiect „este martorul cäte unui fapt de istorie, tehnicä, forme, functii si adeseori, mai multor lucruri deodatä, dacä nu al tuturor si aceasta in grade diferite” (apud Bänäteanu, „Raportul traditie inovatie in arta popularä romäneascä”, in Armand Muzeului Satului si de Arid Popularä, Bucuresti, nr. 5-6, p. 252). Prin inventie se creeazä forme variate necesare fiecärei functii ale obiectelor de"i 5 artä popularä. Aceasta determinä si о tipologie a lor care se prezintä ca о diversitate de variante morfologice, ornamentale, etnice, zonale. Diversitatea apare in urma unor influente, a schimbärii unor conceptii, dar indeosebi in urma anacronismului functional, a perfectionärilor, inventiilor, a unor noi adaptabilitäti. In sirul evolutiv de filiatii, a unor etnii, se sesizeazä о continuitate de forme care se datoreazä atät fondului comun uman, stadiului de evolutie al grupului social respectiv, cat si specificului etnic (Bänäteanu, lucr. cit., p. 253). Se stie cá „...omul, din considerente practice si sub imboldul creativitätii a inceput sä fäureascä unelte pe care, de-а lungul experientei practice, le-а proportionat si adecvat functiei lor utilitare. In cursui acestui proces, omul a descoperit in proportiile si armonia uneltelor fäurite de el о laturä esteticä care a mijlocit constiintei sale sensibile о emotie esteticä. Cu timpul, aceastä emotie initialä a ridicat omul, prin arta autenticä, pänä la träirea sentimentului de sublim, declansat prin apropierea de perfectiune, ca sentiment al unei purificäri si inältäri morale. Desi frumosul ca si concept a variat de la о epocä la alta, putem afirma cä nu a existat comunitate umanä care sä nu cristalizeze un ideal de frumos ca expresie a unei nevoi umane vitale (Boda-Ghena, „Muzeul-institutie a memoriei colective si fenomen de constiintä socialä”, in Sargetia, XXXII, 2004, p. 825). Referindu-se la artä, Traian Herseni sustinea cä prin creatie, omul „a sporit realitatea care nu era a oamenilor, cu о nouä realitate, care de astä datä, era numai a lor” (Herseni, Sociologie, Bucuresti, 1983, p. 280). Analizänd artele din perspectivä sociologicä, sustinea cä orice operä de culturä sau civilizatie, a apärut intr-un anumit cadru social, fund totodatä pärti componente ale acestora. Diferentierile dintre societäti au constat intotdeauna in 5 ■) ~~375~
