Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 30/1. (2013)
Apariţii editoriale
Aparitii editoriale dupä се о mare parte dintre acestea au fost itinerate in diferite expozitii tematice sau valorificate in expozitia de bazá a muzeului etnografic tárgumuresean. Ca specialist de muzeu, Aurelia Diaconescu, autoarea tematicii expozitiei de bazá, a indus in aceasta - printre celelalte obiecte valoroase care ilustreazá cultura materialá si spiritual mureseaná - cele mai reprezentative furci de tors din colectie, fiind pe drept cuvánt, continuatoarea demersului intemeietorului Aurel Filimon de dezvoltare si scoatere la luminá a patrimoniului etnografic muresean. Alexandru Tzigara-Samurcas, citat deseori de autoare, el insusi intemeietor al etnomuzeografiei románesti la Bucuresti, numit director al Muzeului etnografic, de artá nationalä, artá decorativä si artá industrialá, la 1906, care l-а avut о vreme ca secretar stiintific, intámplátor sau nu, tocmai pe Aurel Filimon, gásea in cultivarea artei populare descoperirea sensului de existentá a neamului nostru, arta táranului román comprimánd ín ea matricile psihologice care, in curgerea veacurilor, nu si-au gásit nici о altá putintá de vádire. De aceea el considera cá “cunoasterea acelor insusiri ale poporului ce sunt concretizate ín diferitele forme ale artei sale, oferá posibilitatea reconstituirii unei istorii in spirit, a piasárii íntr-un punct al universului etnic unde se intersecteazá si din care pot fi vázute deopotrivá trecutul si viitorul.” (Al. Tzigara - Samurcas, Scrieri despre arta románeascá, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1987, p. 6). Deasemenea, cel care a fost considerat cá a fundamentat etnomuzeografia noastrá ca stiintá, avea credinta cá arta táráneascá s-a perpetuat, cu prefaceri care nu privesc ín nici un caz esenta ei de secole, “ icoaná mai elocventá decát limba statorniciei románesti”: el era de párere cá arta populará, ca documentare a vechimii populatiei „are incontestate avantagii fatá de puterea oricát de convingátoare a limbii. Insä nu numai ca valoare documentará a originii neamului, dar mai ales ca oglindá a insusirilor sufletesti ale poporului, arta are váditá superioritate fatá de limba ce vorbim. Obiectele au, fatá de cuvinte, marile avantaj al evidentei necontestatei lor vechimi, fáurirea obiectului precedánd cu múlt denumirea lui - s.n.” (Al. Tzigara-Samurcas, loc. cit.). 374
